vineri, 30 aprilie 2010
joi, 29 aprilie 2010
PSALM DE MÂNGÂIERE (scris de Parintele Cleopa) Nu te întrista, străine, De eşti izgonit, Căci mai mult decât tine Eu am pătimit. Cruce, spini, oţet şi fiere Am găsit la oameni, Ca să-ţi dau ţie putere Mie să te-asemeni. Bucură-te deci, o, frate, Dacă pătimeşti, Prin răbdare-or trece toate Căci cu Mine eşti. Nu căta-n această vale Numai mângâieri; Viaţa-ntreagă este-o cale Plină de dureri. Deci du crucea suferinţei, Rabdă-al vieţii chin, În nădejdea biruinţei Du măcar un spin. Dacă vei slabi-n ispite, Rătăcind prin lume, Roagă-te mai mult, iubite, Strigă-mă pe (Mine) nume. Iar eu fără nici o silă O să-ţi ies înainte Şi-o să fac cu tine milă Ca un bun Părinte. Lângă tine-apoi voi merge Tot mereu, mereu, Lacrima din ochi Ţi-oi şterge Ca un Dumnezeu. Nu te întrista,
pilda zilei ///Limba demonilor
Intr-o zi, un preot i-a spus unui taran care injura pe camp:
- Prietene, vii din iad?
Taranul, neintelegand semnificatia acestor cuvinte, i-a cerut preotului sa-i explice ce a vrut sa spuna. Preotul i-a zis:
- Cand aud pe cineva vorbind in chineza, stiu ca vine de acolo, cand aud pe cineva ca vorbeste frantuzeste, cunosc ca e din Franta, dar cand cineva injura, trag concluzia ca vine din iad, caci vorbeste limba demonilor.
pilda zilei ///Limba demonilor
Intr-o zi, un preot i-a spus unui taran care injura pe camp:
- Prietene, vii din iad?
Taranul, neintelegand semnificatia acestor cuvinte, i-a cerut preotului sa-i explice ce a vrut sa spuna. Preotul i-a zis:
- Cand aud pe cineva vorbind in chineza, stiu ca vine de acolo, cand aud pe cineva ca vorbeste frantuzeste, cunosc ca e din Franta, dar cand cineva injura, trag concluzia ca vine din iad, caci vorbeste limba demonilor.
miercuri, 28 aprilie 2010
marți, 27 aprilie 2010
.jpg)
duminică, 25 aprilie 2010
CINE-I DREPT INAINTEA DOMNULUI
{pilda zilei}“ Cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ?
Demult, un om l-a intrebat pe un batran calugar:
- Parinte, cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea sa zboare, sa se inalte singur in vazduh. Este acesta semn ca-i drept inaintea lui Dumnezeu, asemenea sfintilor ?
- Nu, fiule, nici vorba!
- Dar am auzit povestindu-se si despre un om ce putea sa mearga pe apa. Este acesta drept inaintea lui Dumnezeu ?
- Nici acesta ?
- Dar atunci, cine este drept ?
Roza Lia (4/24/2010 9:42:20 PM): - Este cel ce-si duce viata linistit, in credinta si in frica de Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa zburam, atunci ne-ar fi dat aripi. Rostul nostru este de a fi buni crestini. Pentru a fi sfant nu trebuie sa te inalti in vazduh cu trupul; doar sufletul sa ti se inalte spre cer prin rugaciuni si fapte bune. Nici nu trebuie sa mergi pe ape; dar sufletul tau sa ramana mereu deasupra pacatelor si sa nu se afunde in ele. Doar asa, cu un suflet curat poti avea o viata curata. Doar asa, te poti chema bun crestin si poti spera in mantuire. Cel cu inima curata se va cunoaste, astfel, dupa viata sa linistita si dupa traiul cumpatat. Acela este om drept si inaintea oamenilor, si inaintea lui Dumnezeu.
Demult, un om l-a intrebat pe un batran calugar:
- Parinte, cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea sa zboare, sa se inalte singur in vazduh. Este acesta semn ca-i drept inaintea lui Dumnezeu, asemenea sfintilor ?
- Nu, fiule, nici vorba!
- Dar am auzit povestindu-se si despre un om ce putea sa mearga pe apa. Este acesta drept inaintea lui Dumnezeu ?
- Nici acesta ?
- Dar atunci, cine este drept ?
Roza Lia (4/24/2010 9:42:20 PM): - Este cel ce-si duce viata linistit, in credinta si in frica de Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa zburam, atunci ne-ar fi dat aripi. Rostul nostru este de a fi buni crestini. Pentru a fi sfant nu trebuie sa te inalti in vazduh cu trupul; doar sufletul sa ti se inalte spre cer prin rugaciuni si fapte bune. Nici nu trebuie sa mergi pe ape; dar sufletul tau sa ramana mereu deasupra pacatelor si sa nu se afunde in ele. Doar asa, cu un suflet curat poti avea o viata curata. Doar asa, te poti chema bun crestin si poti spera in mantuire. Cel cu inima curata se va cunoaste, astfel, dupa viata sa linistita si dupa traiul cumpatat. Acela este om drept si inaintea oamenilor, si inaintea lui Dumnezeu.
sâmbătă, 24 aprilie 2010
vineri, 23 aprilie 2010
Transformarea
Povestea spune: nimic nu este doar ce pare, lumea şi viaţa are un sens adânc, aparenţele înşeală.
Am cerut odată, un buchet de flori şi am primit un cactus plin de ţepi, iar altă dată am cerut câţiva fluturi, dar am primit un pumn de viermi respingători,
Eram nedumerit şi speriat, deziluzionat: lumea nu era cum credeam eu!
După câteva zile, pe neaşteptate, cactusul cel plin de ţepi, a înflorit, iar viermii au devenit magnifici fluturi.
Spunem povestea: celor dezamăgiţi,
acelora care nu văd rostul vieţii,
celui doborât de insuccese,
omului fără „noroc",
cui şi-a pierdut speranţa,
Roza Lia (4/23/2010 6:31:38 AM): <<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Povestea vorbeşte despre: răni sufleteşti, valoarea experienţei, durerea de a fi părinte.
Trăia un om, odată demult. El avea un fiu tare neascultător, care îi făcea tot soiul de necazuri. Ajunsese bietul om să se gândească cu teamă la ziua, care urma...A început să bată câte un cui, în tocul uşii, pentru fiecare greşeală a fiului său. Când tocul uşii s-a umplut de cuie încât părea un arici, omul şi-a chemat fiul şi i-a spus:
–Am bătut câte un cui, pentru fiecare greşeală a ta!
Fiul s-a speriat, văzând mulţimea cuielor şi a hotărât în sinea lui să răscumpere fiecare greşeală cu o faptă bună.
După prima faptă bună, şi-a chemat tatăl în faţa uşii, rugându-l să scoată un cui.
În ziua, în care a scos ultimul cui, tatăl şi-a îmbrăţişat fiul, bucurându-se împreună cu el. Fiul l-a strâns la piept şi a văzut că tatăl său plângea.
–De ce plângi? Ar trebui să fii fericit şi mulţumit că ai putut să scoţi toate cuiele...
–E adevărat, cuiele au fost scoase, dar semnele, semnele au rămas!
Povestim: unui copil/adolescent/soţ/subaltern, care nu înţelege asprimea parintelui/soţiei/şefului,
celui care scuzându-se crede că a rezolvat tot,
pentru a arăta că orice experienţă schimbă.
Povestea spune: nimic nu este doar ce pare, lumea şi viaţa are un sens adânc, aparenţele înşeală.
Am cerut odată, un buchet de flori şi am primit un cactus plin de ţepi, iar altă dată am cerut câţiva fluturi, dar am primit un pumn de viermi respingători,
Eram nedumerit şi speriat, deziluzionat: lumea nu era cum credeam eu!
După câteva zile, pe neaşteptate, cactusul cel plin de ţepi, a înflorit, iar viermii au devenit magnifici fluturi.
Spunem povestea: celor dezamăgiţi,
acelora care nu văd rostul vieţii,
celui doborât de insuccese,
omului fără „noroc",
cui şi-a pierdut speranţa,
Roza Lia (4/23/2010 6:31:38 AM): <<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Povestea vorbeşte despre: răni sufleteşti, valoarea experienţei, durerea de a fi părinte.
Trăia un om, odată demult. El avea un fiu tare neascultător, care îi făcea tot soiul de necazuri. Ajunsese bietul om să se gândească cu teamă la ziua, care urma...A început să bată câte un cui, în tocul uşii, pentru fiecare greşeală a fiului său. Când tocul uşii s-a umplut de cuie încât părea un arici, omul şi-a chemat fiul şi i-a spus:
–Am bătut câte un cui, pentru fiecare greşeală a ta!
Fiul s-a speriat, văzând mulţimea cuielor şi a hotărât în sinea lui să răscumpere fiecare greşeală cu o faptă bună.
După prima faptă bună, şi-a chemat tatăl în faţa uşii, rugându-l să scoată un cui.
În ziua, în care a scos ultimul cui, tatăl şi-a îmbrăţişat fiul, bucurându-se împreună cu el. Fiul l-a strâns la piept şi a văzut că tatăl său plângea.
–De ce plângi? Ar trebui să fii fericit şi mulţumit că ai putut să scoţi toate cuiele...
–E adevărat, cuiele au fost scoase, dar semnele, semnele au rămas!
Povestim: unui copil/adolescent/soţ/subaltern, care nu înţelege asprimea parintelui/soţiei/şefului,
celui care scuzându-se crede că a rezolvat tot,
pentru a arăta că orice experienţă schimbă.
joi, 22 aprilie 2010
ZGOMOTUL O LIPSA A HARULUI
Zgomotul, o lipsa a harului
Zgomotul, o lipsa a harului Mareste imaginea.
Zgomotul arata o lipsa a harului, iar linistea este un rod al prezentei lui Dumnezeu. O viata zgomotoasa este una petrecuta in afara lui Dumnezeu, in timp ce omul in care se salasluieste harul devine izvor de pace, odihna si liniste, atat lui, cat si celor de langa el.
"Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor." Astazi s-au implinit cuvintele Sfantului Antonie cel Mare, cand omul care isi doreste liniste si odihna in jurul lui este vazut fie ca depresiv, fie a
avand nervii extrem de solicitati.
Cat de greu mai poate fi gasit un loc linistit. Tipete ale celor ce se cred singuri pe strada, injuraturi in trafic, frane, claxoane, macarale, motoare, betoane sparte si zidite la loc, tramvaie, reclame audio pe strazi si prin autobuze, boxe tot mai imputernicite, sunete tot mai multe si mai tari.
Atat de tare fuge omul de liniste si de sine insusi, incat pana si in liftul de la serviciu am intalnit incorporat un radio, ca nu cumva cele cateva secunde dintre etaje sa le petreaca omul cu sine. Sa nu mai vorbesc de noile cabine de dus cu radio si mp3. Oare ce va urma ?!
Zgomotul, o lipsa a harului Mareste imaginea.
Zgomotul arata o lipsa a harului, iar linistea este un rod al prezentei lui Dumnezeu. O viata zgomotoasa este una petrecuta in afara lui Dumnezeu, in timp ce omul in care se salasluieste harul devine izvor de pace, odihna si liniste, atat lui, cat si celor de langa el.
"Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor." Astazi s-au implinit cuvintele Sfantului Antonie cel Mare, cand omul care isi doreste liniste si odihna in jurul lui este vazut fie ca depresiv, fie a
avand nervii extrem de solicitati.
Cat de greu mai poate fi gasit un loc linistit. Tipete ale celor ce se cred singuri pe strada, injuraturi in trafic, frane, claxoane, macarale, motoare, betoane sparte si zidite la loc, tramvaie, reclame audio pe strazi si prin autobuze, boxe tot mai imputernicite, sunete tot mai multe si mai tari.
Atat de tare fuge omul de liniste si de sine insusi, incat pana si in liftul de la serviciu am intalnit incorporat un radio, ca nu cumva cele cateva secunde dintre etaje sa le petreaca omul cu sine. Sa nu mai vorbesc de noile cabine de dus cu radio si mp3. Oare ce va urma ?!
miercuri, 21 aprilie 2010
DESPRE CALM
Un copil, la grădiniţă, încearcă să îşi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reuşit totuşi să îl încalţe, educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
- Doamnă, dar sunt puse invels…
Într-adevăr, erau puse greşit… Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi a reuşit să îşi păstreze calmul până când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci baieţelul a zis:
- Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să ţipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o dată s-a chinuit sã îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, baieţelul i-a spus:
- Sunt cizmuliţele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe ăstea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă… Să plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încâlţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
- Şi acum, unde îţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun în mâini ca să poţi pleca afară!
- Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pield…
http://www.dervent.ro/rostiri.php?cID=cat-rostiri-stiri&rID=147&rType=ART&rOP=more [PROTEST LA ADRESA UNUI FILM]
- Doamnă, dar sunt puse invels…
Într-adevăr, erau puse greşit… Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât să i le pună, totuşi a reuşit să îşi păstreze calmul până când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci baieţelul a zis:
- Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!!!
În loc să ţipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o dată s-a chinuit sã îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, baieţelul i-a spus:
- Sunt cizmuliţele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe ăstea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă… Să plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, în sfârşit, l-a încâlţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
- Şi acum, unde îţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun în mâini ca să poţi pleca afară!
- Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pield…
http://www.dervent.ro/rostiri.php?cID=cat-rostiri-stiri&rID=147&rType=ART&rOP=more [PROTEST LA ADRESA UNUI FILM]
marți, 20 aprilie 2010
luni, 19 aprilie 2010
Cantecul pasarii
Cîntecul păsării
Povestea vorbeşte de: grădina secretă, tentaţia absolutului, refuzul realităţii, ,,glasul păsărilor".
Odată un călugăr a ieşit din mânăstire şi a mers în pădure pentru a tăia lemne. Acolo auzi o pasăre cântând minunat. Se aşeză să asculte viersul fermecat al păsării...Ascultă multă vreme până îşi simte sufletul mângâiat. Apoi terminându-şi treaba, se întoarce la mânăstire...
Dar portarul nu mai era acelaşi. Era un străin, care nu-l recunoscu şi nu-l lăsă să intre. Ceru să-l vadă pe stareţ. Când apăru stareţul, văzu, că era tot un străin. În zadar stărui să le spună că aparţine mânăstirii, că plecase cu câteva ceasuri în urmă, în pădure să taie lemne...
În cele din urmă cineva îşi aminti de povestea, care se spunea prin mânăstire, despre un călugăr, care trăise
acolo cu sute de ani în urmă, dar care dispăruse fără urmă şi nimeni nu-l mai văzuse şi nu mai auzise de el.
Cîntecul dumnezeiesc al păsării, ce-i păruse călugărului, că durase câteva ceasuri, durase sute de ani după numărătoarea oamenilor...
Spunem povestea: căutătorului de absolut
celui ce refuză realitatea
omului refugiat în imaginar
aceluia care se teme să trăiască
Last message received on 4/19 at 10:39 PMBookmark
Povestea vorbeşte de: grădina secretă, tentaţia absolutului, refuzul realităţii, ,,glasul păsărilor".
Odată un călugăr a ieşit din mânăstire şi a mers în pădure pentru a tăia lemne. Acolo auzi o pasăre cântând minunat. Se aşeză să asculte viersul fermecat al păsării...Ascultă multă vreme până îşi simte sufletul mângâiat. Apoi terminându-şi treaba, se întoarce la mânăstire...
Dar portarul nu mai era acelaşi. Era un străin, care nu-l recunoscu şi nu-l lăsă să intre. Ceru să-l vadă pe stareţ. Când apăru stareţul, văzu, că era tot un străin. În zadar stărui să le spună că aparţine mânăstirii, că plecase cu câteva ceasuri în urmă, în pădure să taie lemne...
În cele din urmă cineva îşi aminti de povestea, care se spunea prin mânăstire, despre un călugăr, care trăise
acolo cu sute de ani în urmă, dar care dispăruse fără urmă şi nimeni nu-l mai văzuse şi nu mai auzise de el.
Cîntecul dumnezeiesc al păsării, ce-i păruse călugărului, că durase câteva ceasuri, durase sute de ani după numărătoarea oamenilor...
Spunem povestea: căutătorului de absolut
celui ce refuză realitatea
omului refugiat în imaginar
aceluia care se teme să trăiască
Last message received on 4/19 at 10:39 PMBookmark
PICIOARE PACATOASE
Picioare păcătoase
Povestea vorbeşte despre credinţă, iubirea adevărată, iertare, greşeală, unirea cu Creaţia lui Dumnezeu.
Sfântul Dimitrie cel Nou era păstor la el în sat. Grăbind în urma vitelor, pe care le păştea şi nevăzând cuibul unei păsări de fân, a strivit cu talpa sa, puii abia ieşiţi din găoace. A plâns mult, de supărare că luase viaţa nevinovaţilor puişori. Mult a stăruit cu gândul la acestă urâtă faptă. S-a gândit apoi la Hristos care spune că faptele rele se îndreaptă pe pământ. Ca să-şi pedepsească nevrednicul picior, trei ani întregi, el a umblat desculţ, fie vară, fie iarnă.
Spunem povestea: cui se străduieşte în înţelegerea credinţei,
omului care caută pe Dumnezeu,
celui ce vrea să înţeleagă dimensiunile greşelii,
oricui caută iertare
Povestea vorbeşte despre credinţă, iubirea adevărată, iertare, greşeală, unirea cu Creaţia lui Dumnezeu.
Sfântul Dimitrie cel Nou era păstor la el în sat. Grăbind în urma vitelor, pe care le păştea şi nevăzând cuibul unei păsări de fân, a strivit cu talpa sa, puii abia ieşiţi din găoace. A plâns mult, de supărare că luase viaţa nevinovaţilor puişori. Mult a stăruit cu gândul la acestă urâtă faptă. S-a gândit apoi la Hristos care spune că faptele rele se îndreaptă pe pământ. Ca să-şi pedepsească nevrednicul picior, trei ani întregi, el a umblat desculţ, fie vară, fie iarnă.
Spunem povestea: cui se străduieşte în înţelegerea credinţei,
omului care caută pe Dumnezeu,
celui ce vrea să înţeleagă dimensiunile greşelii,
oricui caută iertare
CALUL LUI VODA
Dar, într-una din zile, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul. Toţi sătenii i-au zis: "Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lui vodă. Vezi dacă nu ai ascultat! E clar că oamenii lui ţi l-au l-a furat! Ce mare ghinion!"
"Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie", zise bătrânul.
Toţi au râs de el. După două săptămâni însă calul s-a întors acasă. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai. Acesta, după ce scăpase din grajd, a întâlnit pe câmp o turmă de cai sălbatici, iar când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.
"Ce bucurie pe capul tău!" strigară sătenii.
Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze
unul dintre cai.
"Ce ghinion!" îi ziseră prietenii bătrânului. "Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!"
"Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie", le răspunse bătrânul.
După câteva zile de la accidentul băiatului, soldaţii lui vodă trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.
"Ce bucurie pe capul tău!" strigară vecinii. "Toţi copiii noştri au fost duşi la război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi."
Bătrânul le răspunse: "Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie".
Şi aşa şi-a petrecut bătrânul toată viaţa, liniştit în ispite, smerit în reuşite şi netulburat de gura lumii.
"Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie", zise bătrânul.
Toţi au râs de el. După două săptămâni însă calul s-a întors acasă. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai. Acesta, după ce scăpase din grajd, a întâlnit pe câmp o turmă de cai sălbatici, iar când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.
"Ce bucurie pe capul tău!" strigară sătenii.
Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze
unul dintre cai.
"Ce ghinion!" îi ziseră prietenii bătrânului. "Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!"
"Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie", le răspunse bătrânul.
După câteva zile de la accidentul băiatului, soldaţii lui vodă trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.
"Ce bucurie pe capul tău!" strigară vecinii. "Toţi copiii noştri au fost duşi la război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi."
Bătrânul le răspunse: "Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie".
Şi aşa şi-a petrecut bătrânul toată viaţa, liniştit în ispite, smerit în reuşite şi netulburat de gura lumii.
sâmbătă, 17 aprilie 2010
DUMINICA FEMEILOR MIRONOSITE
DUMINICA FEMEILOR MIRONOSIŢE <<
De aceea, cei care veniti la biserica, care va rugati lui Dumnezeu si aici la biserica si acasa la dumneavoastra, daca va rugati cu luare aminte, cu dragoste, cu smerenie si cu staruinta, veti avea ajutor permanent din partea lui Dumnezeu si veti fi mangaiate in necazurile dumneavoastra
S-a vorbit si vorbim si astazi despre Duminica aceasta a sfintelor femei purtatoare de mir. Nu uitati ca dumneavoastra, toate femeile crestine ortodoxe si fiicele dumneavoastra sunteti mironositele Bisericii Ortodoxe de astazi si din toate timpurile
Iata deci ca si dumneavoastra, fiicele Bisericii Ortodoxe de astazi, sunteti urmasele mironositelor din vremea lui Hristos si purtati in inima buna mireasma a credintei, a rugaciunii si a iubirii crestine. Numai de veti alerga cu evlavie la biserica impreuna cu copiii dumneavoastra, precum alergau odinioarii sfintele mironosite la Mormantul lui Hristos.
Pestele adus de Sfantul Spiridon
Odata, parintii de la Chilia Sfantul Spiridon, chilie ce apartine de Manastirea Cutlumusiu, erau ingrijorati datorita faptului ca nu gasisera inca peste pentru praznicul sfantului, care se apropia. Calugarii spuneau staretului sa cumpere morun uscat, dar batranul le raspundea:
- Aveti rabdare si veti vedea ca Sfantul Spiridon ne va aduce peste.
Apoi, staretul a intrat in chilia lui si a inceput sa se roage.
Parintii isi pierdusera aproape rabdarea si erau foarte mahniti deoarece trebuiau sa gateasca pestele, iar peste nu era. Deodata, ei au auzit batai in poarta. Cand au deschis, au vazut doi pescari, cu doua panere pline de peste, care-l cautau pe staret. Ucenicii l-au chemat pe staret, dar cand a venit batranul pescarii au spus;
Roza Lia (4/16/2010 10:34:52 PM): - Nu acesta este staretul. La noi a venit un alt staret si ne-a spus: Sa duceti pestele la Chilia Sfantului Spiridon, unde este hram, si veti fi platiti cu un pret bun. Daca vreti, va dau si arvuna.
Staretul a inteles minunea si i-a dus in biserica sa se inchine. De indata ce au zarit icoana Sfantului Spiridon, ei au spus:
- Acesta este staretul care ne-a spus sa aducem pestele aici !
*******HRISTOS A INVIAT*********SI O ZI BINECUVANTATA
Bancul zilei:
- Mămico, găinile beau benzină?
- Nu, Bulişor!
- Şi atunci de ce se scumpesc ouăle ori de câte ori Guvernul scumpeşte benzina?
Odata, parintii de la Chilia Sfantul Spiridon, chilie ce apartine de Manastirea Cutlumusiu, erau ingrijorati datorita faptului ca nu gasisera inca peste pentru praznicul sfantului, care se apropia. Calugarii spuneau staretului sa cumpere morun uscat, dar batranul le raspundea:
- Aveti rabdare si veti vedea ca Sfantul Spiridon ne va aduce peste.
Apoi, staretul a intrat in chilia lui si a inceput sa se roage.
Parintii isi pierdusera aproape rabdarea si erau foarte mahniti deoarece trebuiau sa gateasca pestele, iar peste nu era. Deodata, ei au auzit batai in poarta. Cand au deschis, au vazut doi pescari, cu doua panere pline de peste, care-l cautau pe staret. Ucenicii l-au chemat pe staret, dar cand a venit batranul pescarii au spus;
Roza Lia (4/16/2010 10:34:52 PM): - Nu acesta este staretul. La noi a venit un alt staret si ne-a spus: Sa duceti pestele la Chilia Sfantului Spiridon, unde este hram, si veti fi platiti cu un pret bun. Daca vreti, va dau si arvuna.
Staretul a inteles minunea si i-a dus in biserica sa se inchine. De indata ce au zarit icoana Sfantului Spiridon, ei au spus:
- Acesta este staretul care ne-a spus sa aducem pestele aici !
*******HRISTOS A INVIAT*********SI O ZI BINECUVANTATA
Bancul zilei:
- Mămico, găinile beau benzină?
- Nu, Bulişor!
- Şi atunci de ce se scumpesc ouăle ori de câte ori Guvernul scumpeşte benzina?
joi, 15 aprilie 2010
ADEVARAT ZIC VOUA
Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce asculta cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viata.
Adevarat, adevarat zic voua, ca vine ceasul si acum este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor invia.
Caci precum Tatal are viata in Sine, asa I-a dat si Fiului sa aiba viata in Sine;
Si I-a dat putere sa faca judecata, pentru ca este Fiul Omului.
Nu va mirati de aceasta; caci vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui,
Si vor iesi, cei ce au facut cele bune spre invierea vietii si cei ce au facut cele rele spre invierea osandirii.
Eu nu pot sa fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreapta, pentru ca nu caut la voia Mea, ci voia Tatalui. Ioan 5.24-30
Adevarat, adevarat zic voua, ca vine ceasul si acum este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor invia.
Caci precum Tatal are viata in Sine, asa I-a dat si Fiului sa aiba viata in Sine;
Si I-a dat putere sa faca judecata, pentru ca este Fiul Omului.
Nu va mirati de aceasta; caci vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui,
Si vor iesi, cei ce au facut cele bune spre invierea vietii si cei ce au facut cele rele spre invierea osandirii.
Eu nu pot sa fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreapta, pentru ca nu caut la voia Mea, ci voia Tatalui. Ioan 5.24-30
miercuri, 14 aprilie 2010
marți, 13 aprilie 2010
PACATE MARI SI MICI
CrestinOrtodox pilda zilei ///Pacate mari si pacate mici
Doua femei au plecat odata la o manastire, spre a se inchina. Una dintre ele era cu constiinta neimpacata, caci savarsise un pacat mare, cealalta insa nu se credea catusi de putin pacatoasa, caci, zicea dansa, a facut numai pacate mici la viata ei.
Ajungand la manastire, staretul a ascultat marturisirea pacatelor lor, iar mai apoi le-a trimis la camp, dandu-le un altfel de canon. Celei mai pacatoase el i-a poruncit sa aduca piatra cea mai mare pe care o va gasi, iar celei mai putin pacatoase, sa aduca diferite pietricele.
Femeile au facut ascultare, iar mai apoi s-au intors la parintele cu pricina. Vazand ca au adus pietrele cerute, staretul a zis fiecareia sa aseze pietrele de unde le-a luat.Cea cu pietricele mici sovaia, iar staretul a intrebat-o:
- De ce eziti ?
- Fiindca este greu sa pun fiecare piatra la locul ei, caci sunt multe si nu tin minte locul fiecareia.
Atunci, staretul i-a zis:
- Ia aminte, femeia cealalta a savarsit o singura fapta rea, dar o tine minte, o regreta si mereu o spala cu lacrimile sale. Ea stie unde e locul pietrei luate. Dar tu, cu pacatele tale marunte si neinsemnate, nu-ti poti aduce aminte cand, cui, unde si cum ai pricinuit rau. Si deoarece pacatele tale sunt mici, dar numeroase, tu nici nu esti in stare sa te pocaiesti pentru ele.
Femeia ceea ce se credea avand pacate "mici" a inteles ca si orice pacat, oricat de mic ar parea el, intineaza sufletul.
Doua femei au plecat odata la o manastire, spre a se inchina. Una dintre ele era cu constiinta neimpacata, caci savarsise un pacat mare, cealalta insa nu se credea catusi de putin pacatoasa, caci, zicea dansa, a facut numai pacate mici la viata ei.
Ajungand la manastire, staretul a ascultat marturisirea pacatelor lor, iar mai apoi le-a trimis la camp, dandu-le un altfel de canon. Celei mai pacatoase el i-a poruncit sa aduca piatra cea mai mare pe care o va gasi, iar celei mai putin pacatoase, sa aduca diferite pietricele.
Femeile au facut ascultare, iar mai apoi s-au intors la parintele cu pricina. Vazand ca au adus pietrele cerute, staretul a zis fiecareia sa aseze pietrele de unde le-a luat.Cea cu pietricele mici sovaia, iar staretul a intrebat-o:
- De ce eziti ?
- Fiindca este greu sa pun fiecare piatra la locul ei, caci sunt multe si nu tin minte locul fiecareia.
Atunci, staretul i-a zis:
- Ia aminte, femeia cealalta a savarsit o singura fapta rea, dar o tine minte, o regreta si mereu o spala cu lacrimile sale. Ea stie unde e locul pietrei luate. Dar tu, cu pacatele tale marunte si neinsemnate, nu-ti poti aduce aminte cand, cui, unde si cum ai pricinuit rau. Si deoarece pacatele tale sunt mici, dar numeroase, tu nici nu esti in stare sa te pocaiesti pentru ele.
Femeia ceea ce se credea avand pacate "mici" a inteles ca si orice pacat, oricat de mic ar parea el, intineaza sufletul.
ZDRENTAROSUL FERICIT SI ALTE PILDE
,,pilde crestine,,Zdrenţărosul fericit
Povestea vorbeşte despre credinţă, căutare lui Dumnezeu, smerenie.
Un călugăr s-a rugat mult la Dumnezeu, să-i arate pe cel de la care ar putea învăţa calea Împărăţiei.
Într-o zi mergând la biserică monahul a întâlnit lângă uşă un cerşetor zdrenţăros, plin de bube. Trecând, monahul îl salută, după obicei:
–Ziua bună!
–Nu ţin minte să fi avut vreodată o zi rea!
–Să-ţi dea Domnul fericire, atunci bătrâne!
–Nu ştiu să fi fost vreodată nefericit!
–Îţi doresc ceea ce singur îţi doreşti!
–Nu duc lipsă de nimic!
–Dar tu n-ai nici-o nevoie?
– Nu-mi doresc bunăstarea şi tocmai aceasta este bunăstarea mea, nu-mi doresc fericirea şi tocmai aceasta este fericirea mea, dacă sufăr de foame mulţumesc lui Dumnezeu, dacă mi-e frig, îi mulţumesc lui
Dumnezeu, pentru că Voia lui Dumnezeu este totdeauna desăvârşită, bună şi dreaptă....
Spunem povestea: credinciosului preocupat de propria sporire,
cui caută fapta bună,
omului care nu ştie cât e de fericit,
aceluia care caută perfecţiunea. ///culeasa din pilde crestine
Povestea vorbeşte despre credinţă, căutare lui Dumnezeu, smerenie.
Un călugăr s-a rugat mult la Dumnezeu, să-i arate pe cel de la care ar putea învăţa calea Împărăţiei.
Într-o zi mergând la biserică monahul a întâlnit lângă uşă un cerşetor zdrenţăros, plin de bube. Trecând, monahul îl salută, după obicei:
–Ziua bună!
–Nu ţin minte să fi avut vreodată o zi rea!
–Să-ţi dea Domnul fericire, atunci bătrâne!
–Nu ştiu să fi fost vreodată nefericit!
–Îţi doresc ceea ce singur îţi doreşti!
–Nu duc lipsă de nimic!
–Dar tu n-ai nici-o nevoie?
– Nu-mi doresc bunăstarea şi tocmai aceasta este bunăstarea mea, nu-mi doresc fericirea şi tocmai aceasta este fericirea mea, dacă sufăr de foame mulţumesc lui Dumnezeu, dacă mi-e frig, îi mulţumesc lui
Dumnezeu, pentru că Voia lui Dumnezeu este totdeauna desăvârşită, bună şi dreaptă....
Spunem povestea: credinciosului preocupat de propria sporire,
cui caută fapta bună,
omului care nu ştie cât e de fericit,
aceluia care caută perfecţiunea. ///culeasa din pilde crestine
luni, 12 aprilie 2010
duminică, 11 aprilie 2010
NE VORBESTE DOMNUL
M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui
doua trei cuvinte, multumindu-mi pentru cele ce ti s-au intamplat,
cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca
erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge
la seviciu. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna
dimineata! Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi,
Am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca
nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand grabit
spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu
ai avut timp nici acum sa-Mi spui doua vorbe. Cand te intorceai de la
munca, ti-Am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta
care sa-ti alunge
stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta
placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat , M-ai injurat .
Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga. Ai
pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am
asteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.
Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea
cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna.. Am lasat
veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca
n-ai observat... Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu
sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi
tu vreodata. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o
arati celor din jurul tau. Te iub
esc atat de mult incat te voi rabda.
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te
besc si sa sper ca macar azi Imi vei acorda putin timp din timpul tau|..
doua trei cuvinte, multumindu-mi pentru cele ce ti s-au intamplat,
cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca
erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge
la seviciu. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna
dimineata! Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi,
Am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca
nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand grabit
spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu
ai avut timp nici acum sa-Mi spui doua vorbe. Cand te intorceai de la
munca, ti-Am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta
care sa-ti alunge
stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta
placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat , M-ai injurat .
Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga. Ai
pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am
asteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.
Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea
cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna.. Am lasat
veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca
n-ai observat... Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu
sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi
tu vreodata. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o
arati celor din jurul tau. Te iub
esc atat de mult incat te voi rabda.
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te
besc si sa sper ca macar azi Imi vei acorda putin timp din timpul tau|..
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Cum sa lasi o mostenire durata
CUM SĂ LAȘI ÎN URMA TA O MOȘTENIRE DE DURATĂ
"Cei ce vor învăta pe multi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele" (Daniel 12:3)
Un om cu un caracter nu prea plăcut a murit, iar preotul care nu l-a întâlnit niciodată a trebuit să-i aducă un omagiu. Sperând să aducă alinare familiei, s-a lăsat dus de val, descriindu-l pe decedat ca pe un fiu iubitor, un părinte dedicat si un sot grijuliu. În timpul serviciului de înmormântare, văduva l-a înghiontit pe fiul ei si i-a spus: "Apropie-te de sicriu si vezi să fii sigur că despre tatăl tău vorbeste preotul!" Serios vorbind, dacă viata ta s-ar măsura după cât ai dăruit si nu după cât a durat, cum te-ar tine minte lumea?
"Cei ce vor învăta pe multi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele" (Daniel 12:3)
Un om cu un caracter nu prea plăcut a murit, iar preotul care nu l-a întâlnit niciodată a trebuit să-i aducă un omagiu. Sperând să aducă alinare familiei, s-a lăsat dus de val, descriindu-l pe decedat ca pe un fiu iubitor, un părinte dedicat si un sot grijuliu. În timpul serviciului de înmormântare, văduva l-a înghiontit pe fiul ei si i-a spus: "Apropie-te de sicriu si vezi să fii sigur că despre tatăl tău vorbeste preotul!" Serios vorbind, dacă viata ta s-ar măsura după cât ai dăruit si nu după cât a durat, cum te-ar tine minte lumea?
joi, 8 aprilie 2010
miercuri, 7 aprilie 2010
RUGACIUNE PT PRICEPERE SI ADUCERE AMINTE
Rugăciune pentru pricepere şi aducere aminte
Învăţătorule, în trecerea a mea vremelnică prin aceasta lume, tâlcuieşte-mi, pe înţelesul meu, să pricep semnele Tale cele veşnice şi fă-mă să-mi aduc aminte de învăţăturile Tale:
Atunci când înverzeşte smochinul să pricep că vara e aproape;
Atunci când îmi încărunţeşte părul să pricep că toamna a venit;
Atunci când bucuria aproapelui mă întristează să pricep că e vreme pentru Tatăl nostru;
Atunci când mă încearcă gândurile de răzbunare să pricep că sunt vrednic pentru osândă;
Atunci când semenii nu vor sa mai asculte Cuvântul Tău cel veşnic să pricep că e vremea pentru semănat;
Atunci când aud cântatul unui cocoş în noapte să pricep lepădarea mea de Tine;
Atunci când am căzut fără speranţă să pricep taina celor şapte căderi ale Tale pe
drumul Crucii;
Atunci când lacrimile îmi curg şiroaie să îmi aduc aminte de Fericiri;
Atunci când toate mădularele mă dor să îmi aduc aminte de biciuirea Ta;
Atunci când apropierea ceasului celui din urmă mă îngrozeşte şi deznădejdea mă biruie să îmi aduc amint
Rugăciune pentru pricepere şi aducere aminte
Învăţătorule, în trecerea a mea vremelnică prin aceasta lume, tâlcuieşte-mi, pe înţelesul meu, să pricep semnele Tale cele veşnice şi fă-mă să-mi aduc aminte de învăţăturile Tale:
Atunci când înverzeşte smochinul să pricep că vara e aproape;
Atunci când îmi încărunţeşte părul să pricep că toamna a venit;
Atunci când bucuria aproapelui mă întristează să pricep că e vreme pentru Tatăl nostru;
Atunci când mă încearcă gândurile de răzbunare să pricep că sunt vrednic pentru osândă;
Atunci când semenii nu vor sa mai asculte Cuvântul Tău cel veşnic să pricep că e vremea pentru semănat;
Atunci când aud cântatul unui cocoş în noapte să pricep lepădarea mea de Tine;
Atunci când am căzut fără speranţă să pricep taina celor şapte căderi ale Tale pe
drumul Crucii;
Atunci când lacrimile îmi curg şiroaie să îmi aduc aminte de Fericiri;
Atunci când toate mădularele mă dor să îmi aduc aminte de biciuirea Ta;
Atunci când apropierea ceasului celui din urmă mă îngrozeşte şi deznădejdea mă biruie să îmi aduc aminte de Învierea Ta glorioasă.
Învăţătorule, în trecerea a mea vremelnică prin aceasta lume, tâlcuieşte-mi, pe înţelesul meu, să pricep semnele Tale cele veşnice şi fă-mă să-mi aduc aminte de învăţăturile Tale:
Atunci când înverzeşte smochinul să pricep că vara e aproape;
Atunci când îmi încărunţeşte părul să pricep că toamna a venit;
Atunci când bucuria aproapelui mă întristează să pricep că e vreme pentru Tatăl nostru;
Atunci când mă încearcă gândurile de răzbunare să pricep că sunt vrednic pentru osândă;
Atunci când semenii nu vor sa mai asculte Cuvântul Tău cel veşnic să pricep că e vremea pentru semănat;
Atunci când aud cântatul unui cocoş în noapte să pricep lepădarea mea de Tine;
Atunci când am căzut fără speranţă să pricep taina celor şapte căderi ale Tale pe
drumul Crucii;
Atunci când lacrimile îmi curg şiroaie să îmi aduc aminte de Fericiri;
Atunci când toate mădularele mă dor să îmi aduc aminte de biciuirea Ta;
Atunci când apropierea ceasului celui din urmă mă îngrozeşte şi deznădejdea mă biruie să îmi aduc amint
Rugăciune pentru pricepere şi aducere aminte
Învăţătorule, în trecerea a mea vremelnică prin aceasta lume, tâlcuieşte-mi, pe înţelesul meu, să pricep semnele Tale cele veşnice şi fă-mă să-mi aduc aminte de învăţăturile Tale:
Atunci când înverzeşte smochinul să pricep că vara e aproape;
Atunci când îmi încărunţeşte părul să pricep că toamna a venit;
Atunci când bucuria aproapelui mă întristează să pricep că e vreme pentru Tatăl nostru;
Atunci când mă încearcă gândurile de răzbunare să pricep că sunt vrednic pentru osândă;
Atunci când semenii nu vor sa mai asculte Cuvântul Tău cel veşnic să pricep că e vremea pentru semănat;
Atunci când aud cântatul unui cocoş în noapte să pricep lepădarea mea de Tine;
Atunci când am căzut fără speranţă să pricep taina celor şapte căderi ale Tale pe
drumul Crucii;
Atunci când lacrimile îmi curg şiroaie să îmi aduc aminte de Fericiri;
Atunci când toate mădularele mă dor să îmi aduc aminte de biciuirea Ta;
Atunci când apropierea ceasului celui din urmă mă îngrozeşte şi deznădejdea mă biruie să îmi aduc aminte de Învierea Ta glorioasă.
DESPRE VINOVATIE
Recunosc, sunt vinovat !
Un imparat a mers sa cerceteze lucrurile dintr-o inchisoare, spre a lua cunostinta daca randuielile de acolo sunt in buna regula. Ajungand acolo, si trecand pe langa celulele detinutilor, el a inceput sa ii intrebe, pe fiecare in parte, vina pentru care era inchis. Fiecare puscarias intrebat se numea pe sine nevinovat si incepea sa povesteasca patania lui, folosind fel si fel de scuze.
Unul singur insa a raspuns ca este vinovat si ca regreta nespus fapta savarsita, atat incat el si-ar fi dat o pedeapsa cu mult mai mare.
Vazand aceasta, princepele i-a spus, zicand:
- Ei bine, sa stii ca locul tau nu este aici, care te numesti pe tine vinovat, intre toti acesti oameni "nevinovati". Pleaca de aici !
Si indata, principele ii dadu celui inchis libertatea.
Un imparat a mers sa cerceteze lucrurile dintr-o inchisoare, spre a lua cunostinta daca randuielile de acolo sunt in buna regula. Ajungand acolo, si trecand pe langa celulele detinutilor, el a inceput sa ii intrebe, pe fiecare in parte, vina pentru care era inchis. Fiecare puscarias intrebat se numea pe sine nevinovat si incepea sa povesteasca patania lui, folosind fel si fel de scuze.
Unul singur insa a raspuns ca este vinovat si ca regreta nespus fapta savarsita, atat incat el si-ar fi dat o pedeapsa cu mult mai mare.
Vazand aceasta, princepele i-a spus, zicand:
- Ei bine, sa stii ca locul tau nu este aici, care te numesti pe tine vinovat, intre toti acesti oameni "nevinovati". Pleaca de aici !
Si indata, principele ii dadu celui inchis libertatea.
marți, 6 aprilie 2010
GRIJA DE SEMENI
6 aprilie 2010
Trăiau într-un sat din Rusia doi bătrâni evlavioşi care cercetau regulat slujbele, se rugau, posteau şi duceau o viaţă în frica lui Dumnezeu. În inimile lor se trezi odată dorinţa de a face un pelerinaj la locurile sfinte. Îşi făcură rost de bani, îşi pregătiră merinde de drum şi porniră pe jos spre mare, de unde trebuiau să ia un vapor spre Ţara Sfântă. În calea lor, cei doi pelerini ajunseră într-un ţinut unde bântuia foametea... Unul din ei se opri la o fântână din marginea unui sat să bea apă. După ce-şi potoli setea, auzi dintr-un bordei din curte gemete de durere.
"Mă duc să văd ce se întâmpla", zise el, lăsându-l pe tovarăşul său să meargă înainte, deschise uşa bordeiului şi privi înăuntru. Era o stare a mizeriei celei mai crunte. Doi bătrâni zăceau bolnavi, în frig, înfometaţi, ca vai de lume. Pelerinul nostru simţi mare milă pentru acei nenorociţi şi le veni în ajutor cât putu, le aprinse focul în sobă, le făcu un ceai, le împărţi din traistă merinde şi rămase lângă dânşii câteva zile până ce se mai întăriră. Apoi, dându-şi seama că e prea târziu să-l mai ajungă din urmă pe consăteanul său, puse capăt călătoriei şi se întoarse în sat. Celălalt îşi urma calea.
Roza Lia (4/6/2010 7:15:43 AM): Ajunse la Ierusalim chiar înaintea slujbei de înviere de la Sfântul Mormânt. Abia putu să prindă un loc lângă uşa lăcaşului sfânt şi asculta slujba cutremurat de evlavie. Aruncându-şi privirile spre altar, ce-i văzură ochii?" Prietenul său de care se despărţise pe cale, se afla chiar lângă patriarh şi se ruga cu faţa senină, având un nimb de lumină pe fruntea sa. Bucuros că-l găsi, bătrânul aştepta la ieşire să-l întâlnească... zadarnic!... Celălalt nu se mai arăta. Întors în sat, cei doi bătrâni se întâlniră şi cel ce călcase pe locurile sfinte afla cum prietenului său i se făcuse milă de doi oameni bolnavi şi săraci şi cum, cu dragoste, îi ajută.
Roza Lia (4/6/2010 7:16:47 AM): Atunci înţeleseră amândoi apariţia minunată din biserica Sfântului Mormânt: prin fapta sa de iubire faţă de aproapele, cel milostiv avu mai mare dar de la Dumnezeu decât prietenul care se osteni să vadă Locurile Sfinte. Cel ce îngriji de semenii săi fu văzut în sfântul altar, pe când pelerinul abia afla un loc lângă uşa bisericii... Cine are urechi de auzit, să audă! ////// din http://www.popasduhovnicesc.ro
Trăiau într-un sat din Rusia doi bătrâni evlavioşi care cercetau regulat slujbele, se rugau, posteau şi duceau o viaţă în frica lui Dumnezeu. În inimile lor se trezi odată dorinţa de a face un pelerinaj la locurile sfinte. Îşi făcură rost de bani, îşi pregătiră merinde de drum şi porniră pe jos spre mare, de unde trebuiau să ia un vapor spre Ţara Sfântă. În calea lor, cei doi pelerini ajunseră într-un ţinut unde bântuia foametea... Unul din ei se opri la o fântână din marginea unui sat să bea apă. După ce-şi potoli setea, auzi dintr-un bordei din curte gemete de durere.
"Mă duc să văd ce se întâmpla", zise el, lăsându-l pe tovarăşul său să meargă înainte, deschise uşa bordeiului şi privi înăuntru. Era o stare a mizeriei celei mai crunte. Doi bătrâni zăceau bolnavi, în frig, înfometaţi, ca vai de lume. Pelerinul nostru simţi mare milă pentru acei nenorociţi şi le veni în ajutor cât putu, le aprinse focul în sobă, le făcu un ceai, le împărţi din traistă merinde şi rămase lângă dânşii câteva zile până ce se mai întăriră. Apoi, dându-şi seama că e prea târziu să-l mai ajungă din urmă pe consăteanul său, puse capăt călătoriei şi se întoarse în sat. Celălalt îşi urma calea.
Roza Lia (4/6/2010 7:15:43 AM): Ajunse la Ierusalim chiar înaintea slujbei de înviere de la Sfântul Mormânt. Abia putu să prindă un loc lângă uşa lăcaşului sfânt şi asculta slujba cutremurat de evlavie. Aruncându-şi privirile spre altar, ce-i văzură ochii?" Prietenul său de care se despărţise pe cale, se afla chiar lângă patriarh şi se ruga cu faţa senină, având un nimb de lumină pe fruntea sa. Bucuros că-l găsi, bătrânul aştepta la ieşire să-l întâlnească... zadarnic!... Celălalt nu se mai arăta. Întors în sat, cei doi bătrâni se întâlniră şi cel ce călcase pe locurile sfinte afla cum prietenului său i se făcuse milă de doi oameni bolnavi şi săraci şi cum, cu dragoste, îi ajută.
Roza Lia (4/6/2010 7:16:47 AM): Atunci înţeleseră amândoi apariţia minunată din biserica Sfântului Mormânt: prin fapta sa de iubire faţă de aproapele, cel milostiv avu mai mare dar de la Dumnezeu decât prietenul care se osteni să vadă Locurile Sfinte. Cel ce îngriji de semenii săi fu văzut în sfântul altar, pe când pelerinul abia afla un loc lângă uşa bisericii... Cine are urechi de auzit, să audă! ////// din http://www.popasduhovnicesc.ro
luni, 5 aprilie 2010
GLUME LA ADRESA CELOR SFINTE
HRISTOS A INVIAT*****Glume la adresa celor sfinte
O tanara s-a logodit cu un tanar si casatoria lor urma sa aiba loc in scurta vreme. Intr-o seara, cei doi tineri se aflau la o petrecere, iar tanarul era voios, plin de spirit si cuprins de dorul de a distra intreaga societate. Glumele lui au ajuns insa sa atinga si sfera religiei. Tanara fata s-a mahnit auzind glumele lui, iar cand acesta a spus inca una, in care se referea la Dumnezeu Insusi, fata s-a inspaimantat si a zis:
- Din acest moment, in care am observat ca nu cinstesti nici religia, nici pe Dumnezeu, eu nu mai sunt logodnica ta. Cine nu iubeste pe Dumnezeu, nici sotia nu si-o poate iubi cu adevarat.
Zadarnice au fost cuvintele pline de cainta ale tanarului. Logodnica a ramas la hotararea ei de a se desparti.
****************
Roza Lia (4/5/2010 8:40:04 PM): Bucuria iertarii - bucuria Invierii
Cine nu a fost surprins de afirmatia fara echivoc a Mantuitorului Hristos, conform careia, "Mai mare bucurie este in Cer pentru un pacatos care se pocaieste decat pentru nouazeci si noua de drepti care nu au nevoie de pocainta" (Luca 15, 7). Ce minte omeneasca nu a fost rastignita in fata acestei provocari si nu s-a intrebat: cum este cu putinta sa se bucure Dumnezeu mai mult pentru un pacatos, fie si in situatia in care acesta se intoarce, decat pentru nouazeci si noua de oameni care nu au pacatuit? Sigur, este justificata bucuria pentru un pacatos care se intoarce de la pacatele lui cu multa parere de rau si cu hotararea de a nu mai pacatui, dar de ce aceasta bucurie sa fie mai mare decat pentru
cei cuminti, de ce sa nu se bucure mult mai mult pentru drepti, pentru cei care nu au pacatuit?*************************************************************
Despre iubirea de animale
Astăzi, în tramvai, am fost foarte contrariată de o scenă. Un domn stătea pe scaun. Au urcat o femeie cu un căţel în braţe şi altă femeie cu un copil în braţe. Domnul s-a ridicat şi a dat scaunul femeii cu căţel. Cum este posibil să pună mai presus un animal decât o fiinţă umană? Viitorul omenirii şi al lumii îl reprezintă căţelul? Oare Hristos S-a răstignit pentru câini, sau pentru oameni?
Sunt unii bătrâni care nu au avut niciodată copii şi se leagă de câini sau de pisici ca de fiinţe umane, în timp ce orfelinatele sunt pline de copilaşi care îţi rup inima când îi vezi câtă sete de iubire au. Dacă aceşti oameni fără copii ar înfia un copil, acesta ar avea şanse mult mai mari de integrare în societate, iar părinţii adoptivi ar avea plată de la Dumnezeu.
O tanara s-a logodit cu un tanar si casatoria lor urma sa aiba loc in scurta vreme. Intr-o seara, cei doi tineri se aflau la o petrecere, iar tanarul era voios, plin de spirit si cuprins de dorul de a distra intreaga societate. Glumele lui au ajuns insa sa atinga si sfera religiei. Tanara fata s-a mahnit auzind glumele lui, iar cand acesta a spus inca una, in care se referea la Dumnezeu Insusi, fata s-a inspaimantat si a zis:
- Din acest moment, in care am observat ca nu cinstesti nici religia, nici pe Dumnezeu, eu nu mai sunt logodnica ta. Cine nu iubeste pe Dumnezeu, nici sotia nu si-o poate iubi cu adevarat.
Zadarnice au fost cuvintele pline de cainta ale tanarului. Logodnica a ramas la hotararea ei de a se desparti.
****************
Roza Lia (4/5/2010 8:40:04 PM): Bucuria iertarii - bucuria Invierii
Cine nu a fost surprins de afirmatia fara echivoc a Mantuitorului Hristos, conform careia, "Mai mare bucurie este in Cer pentru un pacatos care se pocaieste decat pentru nouazeci si noua de drepti care nu au nevoie de pocainta" (Luca 15, 7). Ce minte omeneasca nu a fost rastignita in fata acestei provocari si nu s-a intrebat: cum este cu putinta sa se bucure Dumnezeu mai mult pentru un pacatos, fie si in situatia in care acesta se intoarce, decat pentru nouazeci si noua de oameni care nu au pacatuit? Sigur, este justificata bucuria pentru un pacatos care se intoarce de la pacatele lui cu multa parere de rau si cu hotararea de a nu mai pacatui, dar de ce aceasta bucurie sa fie mai mare decat pentru
cei cuminti, de ce sa nu se bucure mult mai mult pentru drepti, pentru cei care nu au pacatuit?*************************************************************
Despre iubirea de animale
Astăzi, în tramvai, am fost foarte contrariată de o scenă. Un domn stătea pe scaun. Au urcat o femeie cu un căţel în braţe şi altă femeie cu un copil în braţe. Domnul s-a ridicat şi a dat scaunul femeii cu căţel. Cum este posibil să pună mai presus un animal decât o fiinţă umană? Viitorul omenirii şi al lumii îl reprezintă căţelul? Oare Hristos S-a răstignit pentru câini, sau pentru oameni?
Sunt unii bătrâni care nu au avut niciodată copii şi se leagă de câini sau de pisici ca de fiinţe umane, în timp ce orfelinatele sunt pline de copilaşi care îţi rup inima când îi vezi câtă sete de iubire au. Dacă aceşti oameni fără copii ar înfia un copil, acesta ar avea şanse mult mai mari de integrare în societate, iar părinţii adoptivi ar avea plată de la Dumnezeu.
duminică, 4 aprilie 2010
HRISTOS A INVIAT
Hristos a inviat
"Cine-i binecredincios
Domnului Iisus Hristos,
Iubitor de Dumnezeu,
Şi la bine şi la greu,
Să se bucure vârtos
De-acest Praznic prea frumos,
Preamărit şi luminat
Căci Hristos a înviat !
Cine-i slugă înţeleaptă
Cu smerenie în faptă,
Bucurându-se, să intre
Pentru dragoste-ai fierbinte,
În divina bucurie,
Căci scăpat-am de sclavie !
De s-a ostenit, postind,
Cineva, smerit fiind,
Neposomorându-şi faţa,
Să îşi ia acum răsplata !
Cine a lucrat de zor
Chiar din primul ceas, cu spor,
Să-şi primească dreapta plată,
Căci e vrednic de răsplată !
Cine a venit cumva
După ceasu-al treilea,
Mulţumind să prăznuiască
Şi pe Domnul să-l slăvească.
De-a venit altcineva
După ceasu-al şaselea,
Să nu fie îndoit,
Căci nu fi-va păgubit !
Cine-a-ntârziat cumva
Roza Lia (4/4/2010 3:43:13 AM): Până-n ceasu-al nouălea,
Să se-apropie oricum,
Ne-ndoindu-se nicicum !
Nici acela să nu plece,
Ce-a ajuns la unsprezece;
Să nu fie speriat
Pentru c-a întârziat,
Căci Stăpânul, fiind darnic,
Îl primeşte şi pe harnic,
Cel din primul ceas sosit,
Şi pe ultimul venit;
Şi aceluia plăteşte,
Şi pe-acesta-l dăruieşte
Fiind mare veselia,
Toţi intraţi în bucuria
Domnului Iisus Hristos
La ăst Praznic luminos.
Să ia plată tot creştinul,
Şi al doilea şi primul.
Din ospăţul delicios
Al credinţei în Hristos,
Azi cu toţii să gustaţi
Şi pe Domnul lăudaţi.
Să vă-mpărtăşiţi cu toţii
Din prisosul bunătăţii,
Iar de moarte n-aveţi teamă,
Să uitaţi şi cum o cheamă.
Boldul ei a fost înfrânt
De Iisus, ce din mormânt
De Iisus, ce din mormânt
Înviind, ne-a izbăvit;
Capul morţii l-a zdrobit,
Pe tot omul l-a salvat.
Da, HRISTOS A ÎNVIAT !"
Last message received on 4/4/2010 at 3:43 AMBookmark
"Cine-i binecredincios
Domnului Iisus Hristos,
Iubitor de Dumnezeu,
Şi la bine şi la greu,
Să se bucure vârtos
De-acest Praznic prea frumos,
Preamărit şi luminat
Căci Hristos a înviat !
Cine-i slugă înţeleaptă
Cu smerenie în faptă,
Bucurându-se, să intre
Pentru dragoste-ai fierbinte,
În divina bucurie,
Căci scăpat-am de sclavie !
De s-a ostenit, postind,
Cineva, smerit fiind,
Neposomorându-şi faţa,
Să îşi ia acum răsplata !
Cine a lucrat de zor
Chiar din primul ceas, cu spor,
Să-şi primească dreapta plată,
Căci e vrednic de răsplată !
Cine a venit cumva
După ceasu-al treilea,
Mulţumind să prăznuiască
Şi pe Domnul să-l slăvească.
De-a venit altcineva
După ceasu-al şaselea,
Să nu fie îndoit,
Căci nu fi-va păgubit !
Cine-a-ntârziat cumva
Roza Lia (4/4/2010 3:43:13 AM): Până-n ceasu-al nouălea,
Să se-apropie oricum,
Ne-ndoindu-se nicicum !
Nici acela să nu plece,
Ce-a ajuns la unsprezece;
Să nu fie speriat
Pentru c-a întârziat,
Căci Stăpânul, fiind darnic,
Îl primeşte şi pe harnic,
Cel din primul ceas sosit,
Şi pe ultimul venit;
Şi aceluia plăteşte,
Şi pe-acesta-l dăruieşte
Fiind mare veselia,
Toţi intraţi în bucuria
Domnului Iisus Hristos
La ăst Praznic luminos.
Să ia plată tot creştinul,
Şi al doilea şi primul.
Din ospăţul delicios
Al credinţei în Hristos,
Azi cu toţii să gustaţi
Şi pe Domnul lăudaţi.
Să vă-mpărtăşiţi cu toţii
Din prisosul bunătăţii,
Iar de moarte n-aveţi teamă,
Să uitaţi şi cum o cheamă.
Boldul ei a fost înfrânt
De Iisus, ce din mormânt
De Iisus, ce din mormânt
Înviind, ne-a izbăvit;
Capul morţii l-a zdrobit,
Pe tot omul l-a salvat.
Da, HRISTOS A ÎNVIAT !"
Last message received on 4/4/2010 at 3:43 AMBookmark
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Redescoperiti-va aripile
20:26
Priveste atent in oglinda sufletului tau. Ce vei vedea reflectat acolo, este chipul bland al Luminii, sau masca hada a intunericului. Raiul si Iadul se definesc pin intentie. Nu le putem locazia in exterior, ci, mai degraba le simtim in interiorul infinit al fiintei. In acest imperiu al cuvintelor, eu am ales ca dalta, ciocan, nicovala si compas: iubirea, intelepciunea, adevarul si pacea. Viata mea s-a schimbat si am inteles, in sfarsit taina botezului: M-am lepadat de Satana, m-am unit cu Hristos, ma lepad de Satana, ma unesc cu Hristos! Am fost zilele acestea la Arad, la al treisprezecilea congres al ANATECOR, unde am intalnit, ascultat si recunoscut oameni cu Har. Sinteza energiilor frumoase, care au slefuit asperitatile sufletului meu se poate traduce p
prin fraza: Daca traiesti in pacat vei cunoaste cancerul, insa daca traiesti impacat vei trai ca-n cer! Alchimizati-va si zambiti! Viata este Minunata!
20:26
Priveste atent in oglinda sufletului tau. Ce vei vedea reflectat acolo, este chipul bland al Luminii, sau masca hada a intunericului. Raiul si Iadul se definesc pin intentie. Nu le putem locazia in exterior, ci, mai degraba le simtim in interiorul infinit al fiintei. In acest imperiu al cuvintelor, eu am ales ca dalta, ciocan, nicovala si compas: iubirea, intelepciunea, adevarul si pacea. Viata mea s-a schimbat si am inteles, in sfarsit taina botezului: M-am lepadat de Satana, m-am unit cu Hristos, ma lepad de Satana, ma unesc cu Hristos! Am fost zilele acestea la Arad, la al treisprezecilea congres al ANATECOR, unde am intalnit, ascultat si recunoscut oameni cu Har. Sinteza energiilor frumoase, care au slefuit asperitatile sufletului meu se poate traduce p
prin fraza: Daca traiesti in pacat vei cunoaste cancerul, insa daca traiesti impacat vei trai ca-n cer! Alchimizati-va si zambiti! Viata este Minunata!
vineri, 2 aprilie 2010
VINEREA MARE
****Sa fii un suflet fericit ,de pacate ferit ,de Dumnezeu inteleptit,si de draci ferit ! Sa fii un om bucuroas si la suflet frumoas !Invierea sa iti aduca pace si nadejde ! ***
Azi este vinerea patimilor,ziua care aminteste de vinerea cea mai rea din istoria omenirii. Peste putin timp vom merge cu totii la biserica la denie si ne vom indulci de melodiile frumoase de la Prohod. Mai presus de melodii insa trebuie sa urmarim CUVINTELE pline de duiosie. Sunt cuvintele cu care noi il punem in mormant pe Tatal nostru si Fiul Tatalui.,Dumnezeu omorat de noi cu pacatele noastre. Trecem pe sub epitaf,inchipuind ca trecem si noi prin mormantul lui Hristos murind pacatului si inviind faptelor bune . Sa cantam cu atentie la cuvinte si sa punem hotarari noi!
Azi este vinerea patimilor,ziua care aminteste de vinerea cea mai rea din istoria omenirii. Peste putin timp vom merge cu totii la biserica la denie si ne vom indulci de melodiile frumoase de la Prohod. Mai presus de melodii insa trebuie sa urmarim CUVINTELE pline de duiosie. Sunt cuvintele cu care noi il punem in mormant pe Tatal nostru si Fiul Tatalui.,Dumnezeu omorat de noi cu pacatele noastre. Trecem pe sub epitaf,inchipuind ca trecem si noi prin mormantul lui Hristos murind pacatului si inviind faptelor bune . Sa cantam cu atentie la cuvinte si sa punem hotarari noi!
RUGACIUNEA SFINTEI CRUCI
Rugaciunea Sfintei Cruci Sa Se scoale Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui, sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Sa piara cum piere fumul; cum se topeste ceara de la fata focului, asa sa piara diavolii de la fata celor ce iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul Crucii si zic cu veselie : Bucura-te prea cinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, care izgonesti pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe Tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe tine, cinstita Crucea Sa, spre izgonirea a tot pizmasul.
O ! Preacinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, ajuta-mi cu Sfanta Doamna Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu si cu toti sfintii in veci.Amin.
O ! Preacinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, ajuta-mi cu Sfanta Doamna Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu si cu toti sfintii in veci.Amin.
joi, 1 aprilie 2010
JOIA MARE
Dezlegare la lapte in Postul mare
In Manastirea Esfigmenu, din Sfantul Munte Athos, in vremea egumenului Sofronie, vietuia un monah tanar, dar bogat in virtuti. In afara de multa sa evlavie, el se distingea si prin smerenie si multa nevointa.
Dar fiindca firea lui era bolnavicioasa si fusese obisnuit cu un trai bun, caci provenea dintr-o familie nobila, atunci cand a inceput nevointa, s-a imbolnavit de tuberculoza. Egumenul i-a dat binecuvantare sa bea lapte chiar si in Postul Mare. Fratele a primit si a spus:
- Sa fie binecuvantat.
Dar fiindca avea multa credinta in Dumnezeu, si-a spus gandul sau egumenului:
- Daca-mi dati binecuvantare voi bea ceai, iar Hristos Care il poate face lapte, poate chiar si sa ma vindece cu ceai.
Egumenul a fost foarte miscat si i-a dat binec
uvantare sa bea ceai in loc de lapte.
Batranul Dorotei, ingrijitorul de bolnavi, spunea ca ceaiul acela l-a facut Hristos nu numai lapte, ci si medicament tamaduitor, care l-a vindecat pe monah de tuberculoza. Dupa aceea isi implinea indatoririle duhovnicesti si ascultarea cu usurinta si postea ca si ceilalti parinti.
Sfanta si Marea Joi : Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea
Sfanta si Marea Joi este o zi foarte importanta in istoria mantuirii, Biserica rememoreaza in aceasta zi: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida.
In aceasta zi, Biserica a hotarat citirea celor 12 Evanghelii la slujba deniei. Joia sfanta incepe cu amintirea faptului ca Mantuitorul Iisus a spalat, in semn de smerenie picioarele apostolilor Sai. De asemenea, tot astazi la ultima sa cina cu apostolii, numita si Cina cea de Taina a sarbatorit si a prefigurat Pastele crestin si a instituit Sfanta Taina a Euharistiei: "Luati, mancati, acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi. Beti dintru aceasta toti, ca acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor".
Dupa aceea Domnul a mers in Gradina Ghetsimani unde s-a rugat cu lacrimi de sange. Aici a fost predat de Iuda arhiereilor printr-un sarut in mijlocul noptii. Ghetsimani - (presa de masline) este acea gradina in Valea Chedronului din Ierusalim, aproape de M. Maslinilor. Aici venea adesea Iisus. Mt. 26, 36; Mc 14, 32; Lc 22, 39, In 18, 1. Bazilica din imagine inchide spre sud gradina. Ea a fost ridicata pe ruinele unei biserici bizantine construite de imparatul Teodosie in sec. IV si daramata de persi in sec.7.
Roza Lia (3/31/2010 10:19:56 PM): Slujba din Joia sfanta rememoreaza si momentul spalarii picioarelor apostolilor de catre Iisus, moment prin care Domnul a aratat sarcina tuturor care vor sa conduca: sa slujeasca lui Dumnezeu, slujind oamenilor, sa fie umili si constienti de locul pe care il au in fata lui Dumnezeu si a oamenilor. In Israel (si nu numai) se pastreaza in amintirea acestui eveniment al istoriei mantuirii, ceremonia Spalarii Picioarelor, cand se oficiaza pe scena ridicata in curtea Sfantului Mormant: 12 episcopi (ce-si iau fiecare cate un nume de apostol) stau pe niste perne, iar Patriarhul, ingenuncheat, asemenea Mantuitorului, le spala si le saruta cate un picior.
In Manastirea Esfigmenu, din Sfantul Munte Athos, in vremea egumenului Sofronie, vietuia un monah tanar, dar bogat in virtuti. In afara de multa sa evlavie, el se distingea si prin smerenie si multa nevointa.
Dar fiindca firea lui era bolnavicioasa si fusese obisnuit cu un trai bun, caci provenea dintr-o familie nobila, atunci cand a inceput nevointa, s-a imbolnavit de tuberculoza. Egumenul i-a dat binecuvantare sa bea lapte chiar si in Postul Mare. Fratele a primit si a spus:
- Sa fie binecuvantat.
Dar fiindca avea multa credinta in Dumnezeu, si-a spus gandul sau egumenului:
- Daca-mi dati binecuvantare voi bea ceai, iar Hristos Care il poate face lapte, poate chiar si sa ma vindece cu ceai.
Egumenul a fost foarte miscat si i-a dat binec
uvantare sa bea ceai in loc de lapte.
Batranul Dorotei, ingrijitorul de bolnavi, spunea ca ceaiul acela l-a facut Hristos nu numai lapte, ci si medicament tamaduitor, care l-a vindecat pe monah de tuberculoza. Dupa aceea isi implinea indatoririle duhovnicesti si ascultarea cu usurinta si postea ca si ceilalti parinti.
Sfanta si Marea Joi : Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea
Sfanta si Marea Joi este o zi foarte importanta in istoria mantuirii, Biserica rememoreaza in aceasta zi: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida.
In aceasta zi, Biserica a hotarat citirea celor 12 Evanghelii la slujba deniei. Joia sfanta incepe cu amintirea faptului ca Mantuitorul Iisus a spalat, in semn de smerenie picioarele apostolilor Sai. De asemenea, tot astazi la ultima sa cina cu apostolii, numita si Cina cea de Taina a sarbatorit si a prefigurat Pastele crestin si a instituit Sfanta Taina a Euharistiei: "Luati, mancati, acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi. Beti dintru aceasta toti, ca acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor".
Dupa aceea Domnul a mers in Gradina Ghetsimani unde s-a rugat cu lacrimi de sange. Aici a fost predat de Iuda arhiereilor printr-un sarut in mijlocul noptii. Ghetsimani - (presa de masline) este acea gradina in Valea Chedronului din Ierusalim, aproape de M. Maslinilor. Aici venea adesea Iisus. Mt. 26, 36; Mc 14, 32; Lc 22, 39, In 18, 1. Bazilica din imagine inchide spre sud gradina. Ea a fost ridicata pe ruinele unei biserici bizantine construite de imparatul Teodosie in sec. IV si daramata de persi in sec.7.
Roza Lia (3/31/2010 10:19:56 PM): Slujba din Joia sfanta rememoreaza si momentul spalarii picioarelor apostolilor de catre Iisus, moment prin care Domnul a aratat sarcina tuturor care vor sa conduca: sa slujeasca lui Dumnezeu, slujind oamenilor, sa fie umili si constienti de locul pe care il au in fata lui Dumnezeu si a oamenilor. In Israel (si nu numai) se pastreaza in amintirea acestui eveniment al istoriei mantuirii, ceremonia Spalarii Picioarelor, cand se oficiaza pe scena ridicata in curtea Sfantului Mormant: 12 episcopi (ce-si iau fiecare cate un nume de apostol) stau pe niste perne, iar Patriarhul, ingenuncheat, asemenea Mantuitorului, le spala si le saruta cate un picior.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)