L-au întrebat pre Avva Aghaton fraţii, zicând: "Care faptă bună, părinte, are mai multă osteneală?" Zis-a lor: "Iertaţi-mă, eu socotesc că nu este altă osteneală mai mare decât rugăciunea către Dumnezeu. Căci întotdeauna când voieşte omul să se roage, voieşte şi vrăjmaşul să-l oprească pe el, fiindcă el ştie că nu se împiedica de altceva, fără numai de rugăciunea cea către Dumnezeu.
Şi toată petrecerea pe care o va face omul, răbdând întru dânsa, dobândeşte odihnă. Iar rugăciunea, până la răsuflarea cea de pe urmă, are trebuinţă de nevoinţă" (Pateric, Avva Aghaton).
Precum este mai mare vederea decât toate simţurile, aşa şi rugăciunea este mai mare decât toate faptele bune (Pateric).Un farmacist fu trezit într-o noapte de un băiat, care-i ceru o doctorie pentru mama sa grav bolnavă. Farmacistul în graba dădu băiatului, din greşeală, o sticlă de otravă. După plecarea băiatului observă cu groază greşeala comisă. Alergă în stradă, strigă în gura mare după băiat, dar acesta dispăruse. O nelinişte nespusă cuprinse pe bietul om. Atunci, împins de o forţă irezistibilă, el, care se ruga mai rar, se aruncă în genunchi şi rugă pe Dumnezeu să-l scape de nenorocirea asta.
Abia îşi termină rugăciunea şi la uşă se auziră lovituri puternice. Deschizând uşa, intră băiatul de mai înainte, care îi spuse plângând că, fugind spre casă, a căzut şi a spart sticla cu doctoria. Farmacistul plânse de bucurie, spre nedumerirea copilului, îi dădu acum doctoria cerută şi deveni un creştin rugător şi foarte ataşat de biserică.
Autor : VLAD MIRCEA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu