DESPRE MANTUIRE

Cum putem sa ne mantuim ?

Venind surorile la Maica Singlitichia, au intrebat:

- Cum putem sa ne mantuim ?

Auzind maica intrebarea, oftand din adancuri si varsand multe lacrimi, a raspuns surorilor:

- Copii ! Noi toti stim cum sa ne mantuim ! Dar din pricina neglijentei ne pierdem mantuirea. Mai intai de toate si mai mult decat toate, trebuie sa pastram ceea ce a spus Domnul: "Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul tau si pe aproapele tau ca pe tine insuti." Iata unde este mantuirea: intr-o indoita iubire.
Crucea

Razboi si pace, ura si iubire,
Doar un judecator si-o nemurire,
Iar crucea, mai presus de fire,
Omoara si invie pentru mantuire.

Intre cer si pamant, moarte si viata,
Crucea mai presus se-nalta,
Sange si lacrimi pe trup si pe fata,
Sacrificiu suprem, dragostea ne-invata.

Golgota, calvar, cale spre rastignire,
Rascruce de drumuri pentru omenire,
Constelatia lebedei spre lapte si miere,
Prin care lumea-ntreaga spera-n Inviere.

Sfantul Zaharia a fost fiul lui Carion egipteanul. El si-a lasat copii si nevasta si s-a facut monah. Desi Zaharia era mai tanar decat cei mai multi frati de la Schit, el era plin de darurile Duhului Sfant, mai mult decat cei mai varstnici. El isi simtea intreaga fiinta inflacarata de dragostea Harului lui Dumnezeu. L-a intrebat Sfantul Macarie: "Cine este adevarat monah?" Sfantul Zaharia a raspuns: "Acela care se lupta zilnic sa implineasca Poruncile Dumnezeiesti." L-a intrebat Avva Moise: "Ce inseamna sa fii monah?" iar Sfantul Zaharia a raspuns, scotandu-si camilafca si calcand-o in picioare: "Aceasta inseamna sa fii monah. Nimeni nu poate fi monah care nu se lasa zdrobit ca aceasta camilafca." El a fost un mare luminator al pustiei egiptene, care a trecut la cele vesnice de tanar.