"Familia Nevazuta, Darul lui Dumnezeu"

luni, 22 februarie 2010

Mântuirea în viaţa de familie

din “Mântuirea în viaţa de familie “
Sfantul Teofan Zavoratul

Cartea Ortodoxă 2004

CAPITOLUL ÎNTÂI – CĂSĂTORIA

HOTĂRÂREA DE A INTRA ÎN CĂSNICIE




Vă tot faceţi planuri… Nu e un lucru rău, însă mai bine încredinţaţi totul în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi cu smerenie ce cuvânt va ieşi pentru dumneavoastră de la Domnul, fiind gata să îl primiţi în chip supus. Vi s-a făcut de căsătorie ? ! Dar şi lucrul acesta este mai bine să-1 lăsaţi în mâinile lui Dumnezeu. Visările despre căsătorie pot aprinde simţurile, iar planurile sunt deocamdată de prisos în această privinţă… Ele nu pot decât să tulbure fără folos sufletul… rugaţi-vă aşa: „Cu judecăţile pe care le ştii, Doamne, rânduieşte viaţa mea aşa încât să mă mântuiesc”… Binecuvântează-ne, Doamne. Mântuiţi-vă!

ALEGEREA SOŢIEI

Cu rugăciune şi cu post să se purceadă la alegerea soţiei.

POVAŢĂ CĂTRE O VIITOARE SOACRA

Milostivirea lui Dumnezeu să fie cu tine! întrebi despre căsătoria fiului. Dumnezeu binecuvântează ! El îşi iubeşte mireasa şi ea, pe cât se vede, îl iubeşte la rândul său. în asta şi stă tăria legăturii căsniciei. Tu spui: „Nouă nu ne place”, însă nu voi, ci el are de trăit cu soţia. Dacă lui îi place, ce treabă aveţi voi ? Si părinţii trebuie să se bucure de o asemenea însoţire, fiindcă se vede că este bună. Te gândeşti că fiul nu o să te ajute. Să ştii că asta nu depinde de căsnicie. Dacă este om bun, o să te ajute, oriunde ar trăi, iar dacă nu e bun, ce poţi să-i faci ?

Dacă într-un lucru atât de însemnat tu, ca mamă, ai să faci după inima fiului, toată viaţa lui o să-şi amintească si o să-ţi răsplătească aju-tându-te după putere.
Aşa că nu văd nimic rău în această căsătorie.
Dumnezeu binecuvântează!

CĂTRE O FATĂ CE URMEAZĂ SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ

Domnul să vă binecuvânteze pentru a începe felul de viaţă pe care dintotdeauna 1-aţi văzut ca fiind cel mai bun pentru Dumneavoastră. Iată, Domnul vă împlineşte dorinţa inimii. Căsătoria are o mulţime de mângâieri, dar e şi însoţită de numeroase griji şi necazuri, deosebit de adânci câteodată. Să vă gândiţi la asta, încât atunci când vă veţi lovi de aşa ceva să nu fiţi luată pe neaşteptate. Acum sunteţi doi. în doi bucuriile sunt mai puternice, iar necazurile se rabdă mai uşor. Să vă ajute Domnul să n-aveţi despărţire în nimic, ci toate să le aveţi de obşte – o singură inimă şi un singur drum în viaţă.
Cu privire la hainele de mireasă… în locul Dumneavoastră aş face cum vor ceilalţi, fără să mă gândesc… hainele sunt pentru ceilalţi, nu pentru Dumneavoastră. N-au decât să vă gătească aşa cum vor. Fericire deplină vă doresc!
Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ PENTRU O FECIOARĂ

Mântuieşte-o, Doamne, pe „Negruţa”. Este în plină tinereţe, trebuinţele sufletului şi trupului ei sunt în mişcare plină de vioiciune. Câtă luare-aminte îi trebuie! însă aproape este Domnul, aproape este îngerul păzitor şi Acoperământul Maicii Domnului. Să se roage cu suspine, şi va fi ca o oiţă într-un staul trainic – iar rugăciunea mamei să-i fie ca un acoperământ sau ca o adum-brire ce încălzeşte sufletul.

CĂTRE MAMA UNEI TINERE MIRESE

Domnul să binecuvânteze pe proaspeţii Dumneavoastră însurăţei cu unire tare – nu numai după aplecările fireşti, ci şi după lucrarea harului. Deplină fericire le doresc, aşa încât să aveţi mângâiere de la ei în toate zilele vieţii voastre. Vă biruie tristeţea. Nu-i nimic de mirare. Aceste simţăminte de mamă sunt fireşti. O să treacă. Dati-le tinerilor poruncă să scrie mai des, şi va fi ca şi cum vă veţi vedea cu ei. Pe lângă asta, Domnul este aproape. Lui să îi spuneţi necazurile Dumneavoastră, şi El vă va trimite mângâiere îmbelşugată.
Să plângeţi puţin într-un colţ, şi o să vă uşuraţi, iar prin gândul la fericirea ce va să fie vă veţi putea întări.

UNEI PROASPĂT-CĂSĂTORITE

Domnul să binecuvânteze petrecerea Dumneavoastră în noua casă, începutul vieţii Dumneavoastră de familie! Puneţi acest început cu frica lui Dumnezeu şi să vă duceţi viaţa întru slava Lui, şi totul va merge bine. Nu alergaţi după strălucire şi nu căutaţi ca ceilalţi să ofteze de mirare când vă văd! Trăiţi lin şi iarăşi lin! Fără zgomot şi zarvă, fără „mistere” şi clădire de castele în văzduh.

Să aveţi pace între voi, şi cu toţi împreună-locuitorii voştri, şi cu vecinii, şi puţină îndestulare, şi vă va fi îndeajuns. Apostolul scrie: Având hrană si îmbrăcăminte, cu acestea mulţumiţi să fim (l Tim. 6, 8).
Domnul să vă binecuvânteze!
Vă doresc tuturor toate cele bune. Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ CĂTRE SOŢII CARE NU AU COPII

Să aveţi binecuvântarea lui Dumnezeu!
Fireşte că este supărător pentru voi că n-aveţi copii, dar trebuie să lăsaţi lucrul acesta în voia lui Dumnezeu şi să vă supuneţi Lui. Poate că va veni sorocul şi veţi avea copii.

ALTE POVEŢE CĂTRE SOŢI

E bine că soţul vă iubeşte. Şi Dumneavoastră vă iubiţi soţul… Acesta este raiul vostru. Zidul îngrăditor al acestui rai este încrederea dintre voi. S-o păziţi ca pe lumina ochilor, şi fericirea voastră nu se va clătina.
Pururea mă rog pentru voi, pomenindu-vă pe voi şi pe ai voştri în rugăciunea mea.
Domnul să vă rânduiască viaţa în aşa fel ca o dată cu ea să se zidească şi mântuirea sufletului.

Mila lui Dumnezeu să fie cu voi!
Buna mea „Albişoară”! Domnul să vă întărească ! Rugaţi-vă amândoi! Domnul este întotdeauna Ajutător bunelor hotărâri şi planuri. Şi aici va ajuta. Sunt sigur că soţul tău, după ce a păţit-o, se va feri de acum înainte, mai ales la început. Nu strică totuşi să-i aminteşti că sminteala va apărea iar, căutând să-1 atragă. Are vrăjmaşul grijă să le pună pe toate la cale. Ca atare, când vine ispita, să-şi amintească chiar de la început că acolo este ascuns vrăjmaşul şi cu lucruri vrăjmăşeşti îl îmbie: ca atare, să i-o taie cu mânie şi să se întoarcă îndată spre Dumnezeu. Şi totul se va sfârşi cu bine. Aceasta e metoda principală împotriva tuturor ispitelor. Mai mult nu vă mai spun, numai să vă amintiţi la nevoie cele de mai sus.
Domnul să te binecuvânteze pe tine şi pe soţul tău.
Al vostru voitor de bine,
Episcopul Teofan

Mila lui Dumnezeu fie cu voi, robii lui Dumnezeu Dimitrie şi Evdochia!
Temeţi-vă de Dumnezeu şi poruncile Lui pli-niţi-le, fiindcă în aceasta stă mântuirea. Iubiţi biserica. Rămâneţi în bună înţelegere cu toţi. Nu uitaţi să faceţi milostenie după putere. Răbdaţi ce vă va trimite Dumnezeu să răbdaţi. Mântuiţi-vă!

ÎNSEMNĂTATEA VIEŢII ÎN CĂSNICIE PENTRU LUCRAREA MÂNTUIRII

Căsnicia nu închide uşa către împărăţia Cerurilor şi poate să nu împiedice nici desăvârşirea în duh. Problema nu stă în rânduielile vieţii dinafară, ci în aşezările sufleteşti, în simţămintele şi năzuinţele lăuntrice. Pe acestea să vă grăbiţi a le sădi aşa cum trebuie în inimă. Citiţi Evanghelia şi Apostolul, vedeţi ce aşezare sufletească trebuie să aibă creştinul şi îngrijiti-vă s-o dobândiţi, încetul cu încetul, vor veni toate cele de cuviinţă şi se vor aşeza la locul lor. Lucrul de căpetenie e rugăciunea. Ea este barometrul vieţii duhovniceşti. Trebuie să fim neîncetat cu Domnul, căci fără El nu vom avea nici o reuşită.

MÂNTUIREA PE CALEA VIEŢII DE FAMILIE

Mântuirea celui ce duce viaţă de familie stă în virtuţile de familist. Problema nu este să facem totul la modul nemaipomenit, ci să facem tot ce ţine de noi. Dacă vom reuşi asta, n-avem de ce să ne chinuim cu gândurile. Sigur, nu trebuie nici să ne lăsăm pe tânjeală, dar nu trebuie nici să ne chinuim, ci să ne încredinţăm cu totul în voia Domnului.
Puteţi primi tunderea în taină, dar aşteptaţi. La desăvârşire se poate ajunge şi pe calea vieţii de familie. Totul este să stingem şi să dezrădăcinăm patimile. Spre asta să vă întoarceţi toată luarea-aminte.

DESPRE CĂSĂTORIE ŞI NECĂSĂTORIRE

Pe frumoasa N. N. unul o sfătuieşte să părăsească lumea, să fugă de dragostea lumească, iar altul o sfătuieşte să se mărite. Cel ce a dat primul sfat nu 1-a întemeiat pe nimic, în vreme ce al doilea se sprijină pe ideea că „lume” de „lume” se deosebeşte: de una trebuie să fugi, iar de cealaltă poţi să nu fugi; „există îndatoriri lumeşti păcătoase şi îndatoriri lumeşti sfinte. Dragostea dintre soţi este dragoste binecuvântată de Dumnezeu. Şi atunci, de ce să abatem fata de la ea? într-adevăr, trebuie să facem deosebire între «lume» şi «lume». Scriptura spune: nu iubiţi lumea, dar tot ea spune: a iubit Dumnezeu lume.Ce a iubit Dumnezeu, şi omul este dator să iubească. Trebuie să avem dreaptă socotinţă în toate !”

Îmi cereţi părerea cu privire la acest sfat. Iată: în spusele: nu iubiţi lumea, cuvântul lume înseamnă cu totul altceva decât în spusele: aşa a iubit Dumnezeu lumea, în acestea din urmă, prin lume se înţelege neamul omenesc pierit, care era totuşi iubit de Dumnezeu. Ca atare, Dumnezeu a şi hotărât să îl mântuiască, dând pentru el pe Fiul Său Cel Unul-Născut. Iar în primul caz este vorba, fireşte, de acea parte a neamului omenesc care de Dumnezeu nu vrea să ştie şi de cele ce îi plac Lui nu se îngrijeşte; singura grijă este să-şi facă propriul plac prin satisfacerea patimilor pe care le au, de moarte nu îşi amintesc şi la viaţa viitoare nu se gândesc. Către această lume, Dumnezeu nu binevoieşte, ci îşi întoarce faţa de la ea, nu o iubeşte şi a poruncit oamenilor să nu iubească felul ei de a fi. Aşadar, din spusele: aşa a iubit Dumnezeu lumea nu urmează că şi noi suntem datori să iubim lumea fără nici un fel de limite, ci fără acea lume pe care n-o iubeşte Dumnezeu şi de care ne porunceşte să fugim -căci dacă o iubim pe aceea, pe Dumnezeu nu-L putem iubi şi sufletul nu ni-1 putem mântui.

Spun acestea din pricina concluziei că întrucât Dumnezeu a iubit lumea, şi noi „trebuie” s-o iubim… Acum trec la neînţelegerea dintre sfătuitorii despre care era vorba la început. Acolo problema era: trebuie să se căsătorească fecioara sau nu ? De obicei ea este ridicată de către cei care se îngrijesc de mântuirea sufletului şi vor să-şi rânduiască un fel de viaţă care să ajute mai mult în lucrarea mântuirii.

Problema aceasta a luat naştere încă din vremurile apostolice. Fecioarele care ajungeau la vârsta măritişului şi simţeau în sine dorinţa de a fi doar cu Domnul îşi arătau neplăcerea faţă de ideea căsătoriei. Părinţii, nepricepându-se să dea o rezolvare, i-au scris sfântului Pavel (din Corint la Efes), întrebându-1 ce să facă cu fiicele lor. Răspunsul e cuprins în capitolul al şaptelea din prima Epistolă către Corinteni. Esenţa lui este aceasta: nu este păcat măritişul, dar mai bună este necăsătorirea, fiindcă în acest din urmă caz fecioara are deplină libertate să facă pe placul lui Dumnezeu, pe când în cel dintâi sunt multe piedici. Apostolul arată piedicile care sunt de neocolit în căsnicie, dar esenţial este aici faptul că luând asupră-ţi îndatoririle vieţii de familie este aproape cu neputinţă să scapi de atingerea cu lucrurile acelei lumi pe care o urăşte Dumnezeu şi pe care ne-a poruncit să n-o iubim.

În aceasta se ascunde pierzarea. Aşadar, cei care abat de la căsnicie fecioarele (dacă acestea pot cuprinde viaţa în celibat) le fac un bine.

NU TREBUIE SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ
CEI CARE NU AU APLECARE
SPRE ACEASTA

Problema sorei Dumneavoastră a fost rezolvată chiar de către Apostoli (l Corinteni 7, 33 şi în continuare). Dat fiind că la sora Dumneavoastră, în ciuda cererilor în căsătorie şi a faptului că are un pretendent acceptabil, dorinţa de a nu se încurca cu viata de familie precumpăneşte, ea trebuie să facă precum a arătat Apostolul, alegând partea mai bună. Dorinţa ei poartă semnul vădit al alegerii Dumnezeieşti. Ca atare, pentru ea este mai bine să rămână fecioară şi să intre în mănăstire. Maica Domnului îi va fi acoperământ.

PRIMII SPINI DIN VIATA DE FAMILIE

Îmi pare rău pentru „Albişoara”. Totuşi, din faptul că soţul ei lipseşte de acasă din pricina vânătorii nu se poate trage nici o concluzie hotărâtoare. Acum este sezon de vânătoare, peste tot se vânează. Când se va sfârşi sezonul, se vor sfârşi şi necazurile acestea. Eu cred că nu va ieşi de aici nici un necaz mare. Domnul să-i mântuiască! Incurajaţi-o pe „Albişoara” şi spuneţi-i să nu facă mutre şi să nu-şi bombăne bărbatul, ci să-1 întâmpine întotdeauna veselă. Prin bombă-neli şi încruntare nu va face altceva decât să-1 întărâte. Mai bine să se prefacă, arătând că îi aprobă „faptele de vitejie” vânătorească.
Iar „Negruţa” să-şi scrie pe vârful nasului că trăieşte într-o lume nestatornică, în care suntem scuturaţi, ca frunza de arţar, în toată ziua şi în tot ceasul. Iar Dumneavoastră ce bucurii aşteptaţi ? ! Când sufletul va pleca în pace către Domnul, arunci o să avem parte de bucurie. Iar pentru bucuriile dinafară de ce să vă doară ? Aţi uitat oare cum sunt aceste bucurii ?

POVAŢĂ CĂTRE NIŞTE TINERI ÎNSURĂŢEI

Sunt foarte bucuros de căsătoria Dumneavoastră. Binecuvântarea Domnului să adăsteze asupra voastră şi a soţiei Dumneavoastră. Să se întărească între voi dragostea nefăţarnică şi îm-preună-glăsuirea cu pace până la sfârşitul zilelor voastre. Cel mai mult să vă temeţi de pierderea încrederii unuia faţă de celălalt sau de clătinarea ei. Iată şi temelia vieţii conjugale fericite. Domnul să vă dea binecuvântare! Ajutaţi-o cu câte ceva pe soţia Dumneavoastră în ocupaţiile ei. Pe lângă asta, căutaţi să aplicaţi cunoştinţele si abilităţile pe care le-aţi dobândit…

DESPRE ÎNDATORIRILE TINERILOR SOŢI

Mila lui Dumnezeu fie cu tine!
Mă bucur foarte mult de fericirea ta. Dumnezeu ţi-a trimis această căsătorie. Binecuvântez mâna Lui cea darnică. Tu îngrijeşte-te să nu pierzi ceea ce ţi s-a dat.
Cred că nunta ta a avut de-acum loc şi trăieşti deja cu soţia. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă facă parte de toate bucuriile. O primesc şi pe soţia ta ca rudenie duhovnicească…
Bagă bine de seamă: de acum înainte sunteţi începătorii de neam ai unei generaţii noi. Trebuie să faceţi aşa încât să lăsaţi copiilor nu numai moştenire (avere), ci în primul rând trup sănătos şi suflet puternic. Domnul să vă dea binecuvântare.

Sunt bucuros că s-a săvârşit, în fine, căsătoria ta. Domnul să îţi dea binecuvântare! Mă rog întotdeauna ca Domnul să te ajute în toate… Bine faci că stai mult pe acasă. Este rău când cineva nu află fericire în familie. Dacă tu o afli, dă mulţumită Domnului. Străduieşte-te însă ca lucrurile să stea mereu aşa. Această artă stă în a începe fiecare zi ca şi cum ar fi prima după nunţăj învaţă cum să trăieşti: asta-i înţelepciune mare… Să ştii că frica lui Dumnezeu îl învaţă pe om toate cele de trebuinţă.
Mila lui Dumnezeu fie cu tine!

Păziţi împreună dragostea voastră. Aici este izvorul vieţii de familie fericite. Acest izvor trebuie păzit însă ca să nu se astupe cu gunoaie. Domnul să te mântuiască.
Mila lui Dumnezeu fie cu tine şi cu Varvara ta! lubiţi-vă şi trăiţi lăudând pe Dumnezeu şi proslăvindu-1 prin viaţa voastră îmbunătăţită.

POVATĂ CĂTRE O SOACRĂ

Vă scriu ca să vă liniştesc, pentru că vă tulbură gândul: „Oare ce caracter are nora ?” Ce caracter are nora se va vedea mai apoi. N-aveţi de ce să vă faceţi griji înainte de vreme. Vă puteţi mărgini la dorinţa şi rugăciunea: „Trimite, Doamne, noră smerită, ascultătoare, harnică, gospodină, care să stea acasă, nu plimbăreaţă şi iubitoare de distracţii”. Dacă va trimite Domnul o astfel de noră, Ii veţi da mulţumită. Dacă nu va trimite, o veţi lua pe noră aşa cum este. Şi să nu vă văitaţi, ci să cugetaţi în linişte cum să îndreptaţi cele neîndreptate ale ei… Aţi văzut multe la viaţa Dumneavoastră, ştiţi şi cum se face asta. Mai cu blândeţea, mai cu asprimea. Va da Dumnezeu şi veţi îndrepta toate. Dragostea însă e mai puternică decât orice. Să vă iubiţi nora ca pe o fiică. Această dragoste va naşte în ea dragoste. Când se va întâmpla lucrul acesta, nu va mai fi nevoie de îndrumări, căci dragostea va rândui totul singură.

DESPRE ATRACŢIA TRUPEASCĂ DINTRE BĂRBAT SI FEMEIE

În ce priveşte faptul că aţi fost atrasă trupeşte de către un bărbat, mă alătur părerii Dumneavoastră de rău. Oricum, a trecut, slavă Domnului ! Acum trebuie să vă pregătiţi pentru viitor. Binevoiţi a face astfel: îndată ce se profilează la orizont o întâlnire cu un bărbat atrăgător, pune-ţi-vă inima la colţ si n-o lăsaţi să iasă, ţinân-du-vă simţămintele în frâu.

Atracţia bărbatului faţă de femeie şi a femeii faţă de bărbat este firească, însă ea poate fi ţinută totdeauna între anumite graniţe, unde nu poate clătina bunele hotărâri ale voinţei. Dacă vă veţi pregăti din vreme pentru întâlnirile de acest fel, simţămintele acestea nu vă vor covârşi. Dacă veţi exersa, veţi ajunge să întâmpinaţi orice bărbat, oricât ar fi el de frumos, ca şi cum nu ar fi bărbat, căci, potrivit Apostolului, în Domnul Mântuitorul nu e nici parte bărbătească, nici femeiască. Rugaţi-vă şi osteniţi-vă pentru asta, şi Dumnezeu vă va binecuvânta osteneala.

DESPRE VINDECAREA DE DRAGOSTEA FĂRĂ SPERANŢĂ

Leon (un oarecare ofiţer – n. rea. ruse) s-a îndrăgostit, dragostea s-a dovedit a fi fără speranţă, şi el se chinuie. Poftim leu!!! Şi încă nu leu simplu, ci leu ofiţeresc! Altora le comandă: „La drea-a-a-pta!”, iar el trage la stânga. Sieşi ar trebui să îşi comande: „La drea-a-a-pta!” Şi marş-marş… Ce rost are o astfel de purtare ? Dacă ar fi fost vreo nădejde, era logic să mai aştepte, dar dacă n-are ce aştepta ? Aceasta nu e dragoste, ci o durere rea a inimii, de care se apropie vrăjmaşul şi o aţâţă.

Patima orbeşte, iar vrăjmaşul bagă în ceaţă. Şi se chinuie omul, şi stai de te minunezi că-i place să se chinuie şi nu vrea să se depărteze de chinul său. Asta nu are nici o noimă. Omul trebuie să comande inimii: „Ciocul mic, nu sufla, că te fac zob!”, iar apoi să înceteze a se mai gândi la „ea”… Să arunce cât mai departe tot ce îi aminteşte de „ea”, să caute pete în soarele mân-dreţii „ei” si să se uite mai mult la acestea. Iată o apică destul de rece pentru răcorirea inimii, mai ales dacă lipsa de speranţe a dragostei tine de simţămintele fetei. Va trece suferinţa; o să mai vină câteodată, însă nu foarte arzătoare. Eu aveam douăzeci de ani când am trecut prin asta. Mi-am dat poruncă… şi a trecut. Au mai fost crize, dar am răbdat, fiindcă aveam în vedere un alt ţel. Bine este pentru cel ce suferă de această boală să aibă ceva de făcut. Dacă nu are, să-şi găsească.

Domnul să vă binecuvânteze pe voi toţi şi toate lucrurile voastre.

DESPRE PRIVITUL LA FEMEI

Nu ştiu dacă este sfârşit ispitelor ce vin de la vederea şi ascultarea femeilor. Atracţia faţă de femei ne este pusă în fire. Ca atare, cred că dacă nu-ţi vine să vomiţi când vezi femei, ci se întâmplă chiar pe dos, încă nu e nici un păcat… Păcatul începe de la poftite – iar de poftire se poate fugi întotdeauna. Fireşte, este mai bine să nu vezi femei şi să nu stai de vorbă cu ele, dar nu se poate. Prin urmare, este nevoie de răbdare, de trezvie, de pază a inimii şi de luptă cu sine. Domnul este aproape! Cuviosul loan Colov spune: „Când se apropie fiara, mă sui în copac”. La Domnul trebuie să scăpăm…

SFAT CĂTRE CINEVA
CARE ÎNTREŢINE O LEGĂTURĂ EXTRACONJUCALĂ

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Vrăjmaşul şi inima vicleană, iubitoare de păcat, tot încearcă să tragă oamenii de partea lor. Harul lui Dumnezeu ajută celui ce se păzeşte, iar pe cel ce se aruncă în foc îl lasă să ardă. Dumneavoastră trebuie să încetaţi a vă mai vedea cu „ea” şi a vă mai apropia de „ea”, mai ales când sunteţi singuri, dacă vreţi să scăpaţi de păcat. De câte ori nu v-aţi spus: „Nu o să mai fac”, si aţi tot făcut-o… Trebuie să vă ruşinaţi faţă de propria persoană şi să vă arătaţi nu uşuratic în cuvinte, nu uşuratic în gânduri, ci credincios Domnului.

Binevoiţi a vă pune lege să fiţi neclintit înaintea feţei Domnului. Trebuie să aveţi oarecare grosolănie atât faţă de sine cât şi fată de „ea”… şi dorinţa neînduplecată a o depărta de Dumneavoastră. Fără asta nici o încercare nu are rost.
Cu privire la intrarea în armată, vedeţi şi singur… Oricum, după mintea mea, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Veţi avea treabă de făcut, în timp ce acum nelucrarea vă învaţă la rele şi la răsfăţuri de tot felul. Eu cred că nici nu osândiţi imboldurile rele care se nasc în Dumneavoastră, ci cum apar, cum vă plecaţi lor. Vrăjmaşul vă trage la păcat ca de sfoară. Păcatul dinafară urmează pârguirii lăuntrice a poftelor şi a plecării voinţei către el… Trebuie totdeauna să înhăţaţi gândul dintâi şi să-1 goniţi, nelăsându-1 să treacă. Asta nu este deloc greu dacă veţi avea dorinţa de a vă păzi curat de păcat.
Domnul să vă dea binecuvântare! Mântuiti-vă!

Acum mi-am amintit că aici, în mănăstire, era cineva din neam de aristocraţi… era luptat de patima curviei. Ca atare, ţinea sub pernă o cravaşa, şi îndată ce trupul începea să-1 tulbure se plesnea fără milă cu cravaşa… Până la urmă şi-a smerit trupul. Ia încercaţi.

SFAT CĂTRE CINEVA
CARE A PUS CAPĂT
RELAŢIEI SALE EXTRACONJUCALE

V-aţi lăsat ? ! Ţineţi-vă! Căci vrăjmaşul vă stă în coastă şi nu vă va lăsa cu una, cu două… Lup-tati-vă şi fiţi totdeauna gata de luptă. Scoa-teţi-vă din cap ideea că puteţi ţine calea cea bună cu uşurinţă, comod, şi că toate se vor rândui fără să vă daţi osteneala. Nu, nu se poate scăpa de osteneală şi de luptă până la sânge…
Amintiţi-vă cuvântul Apostolului: Că încă nu aţi stătut până la sânge, împotriva păcatului luptăn-du-vă (Evr. 12, 4). Aici este o anumită mustrare şi arătare a faptului că lupta până la sânge este cu neputinţă de ocolit.
Domnul să vă dea binecuvântare! Mântuiti-vă!
Al Dumneavoastră voitor de bine,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ CĂTRE O PERECHE EVLAVIOASĂ

Vă pomenesc mult şi vă doresc binele cu osârdie, căci nu aveţi în suflet decât râvnă vie pentru lucrarea mântuirii. Domnul v-a chemat. Să mulţumim Domnului! Nu pregetaţi însă a face, în ce vă priveşte, toate cele de trebuinţă. Domnul a început în voi lucrarea înnoirii duhovniceşti. Credeţi şi nădăjduiţi că Cel care a pus început va şi desăvârşi (vezi Filipeni l, 6), dacă veţi păzi râvna vie şi nu vă veţi lăsa de ostenelile potrivite. Râvna este lucrare a harului şi mărturie a faptului că acest har adastă în voi nedespărţit, dând naştere vieţii harice. Atâta vreme cât este râvnă, este şi harul Sfântului Duh. El este foc. Focul este hrănit cu lemne. Lemnul duhovnicesc este rugăciunea… îndată ce harul se atinge de inimă, ia naştere întoarcerea minţii şi a inimii către Dumnezeu, care-i sămânţa rugăciunii. După aceea vine petrecerea gândului în cele Dumnezeieşti.

Harul lui Dumnezeu întoarce luarea-aminte a minţii şi a inimii către Dumnezeu şi o ţine acolo. De vreme ce mintea nu stă fără lucrare, când e întoarsă către Dumnezeu, la Dumnezeu se şi gândeşte. Ca atare, aducerea-aminte de Dumnezeu este adevărata însoţitoare a stării harice… Aducerea-aminte de Dumnezeu nu rămâne în nelucrare, ci duce negreşit în starea de vedere duhovnicească a desăvârşirilor Dumnezeieşti şi a lucrurilor Dumnezeieşti: a bunătăţii, a dreptăţii, a facerii lumii, a purtării de grijă, a răscumpărării, a judecăţii si răsplătirii. Toate acestea alcătuiesc împreună lumea Dumnezeiască, altfel spus tărâmul duhovnicesc. Cel râvnitor petrece în acest tărâm şi nu iese din el: aceasta este însuşirea aparte a râvnei. Vreţi să vă păstraţi râvna ? Păstraţi toată aşezarea sufletească arătată… Să aveţi întotdeauna la îndemână lemne duhovniceşti şi îndată ce veţi băga de seamă că focul râvnei slăbeşte, luaţi un butuc din lemnele duhovniceşti şi puneţi-1 pe focul duhovnicesc. Şi totul va merge bine. Din suma tuturor acestor mişcări duhovniceşti iese frica lui Dumnezeu – starea evlavioasă înaintea lui Dumnezeu în inimă… neîncetat daţi viaţă acestei stări, şi vii veţi fi…
Aţi înviat, aşa cum spuneţi, şi de veţi face aşa, veţi întotdeauna numai în starea omului înviat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu