"Familia Nevazuta, Darul lui Dumnezeu"

vineri, 26 februarie 2010

Recunostinta in multe multe ghilimele

Stiu ca poate vi se va parea cam nepotrivit sa vb despre asa ceva acuma in POSTUL MARE, insa exista destui oameni care le ,, multumesc'' semenilor pt ajutorul acordat , in cele mai urate moduri cu putinta. PT acestia care raspund binelui cu rau, am compus spontan urmatoarele versuri:Ma duc mama-nt-altu loc\Nu stiu cand o sa ma-ntorc\Duce-m-oi si n-oi veni\SA vad cine m-a dori\Si cui bine i-a prii\Ca vad ca e rar in lume\Sa faci si sa primesti bine\Mai des cine-i ajutat\Degraba te-o si uitat\ Chiar in loc de un multam\Te suduie d-al tau neam\Ca, de , fiind sacii-n car\Lasa-n colo pe morar\Ca ziua buna ai dat\Si belea ti-ai capatat\ Iar de cumva ai nevoie\Te-ajuta SFANTU SISOE\ca cel odat-ajutat\Usa ti-o-a aratat\Fiindc-asa-s destui pe lume\Uita ca le-ai facut bine\Da ia sa gresesti o data\Te tin minte viata toata\\Asa NU trebuie sa procedam. OMUL cel de omenie se cunoaste dintr-o miedeci nu generalizez

RUGACIUNEA DE VINERI

Rugaciunea de Vineri
Doamne Iisuse Hristoase Mantuitorul cel dulce al sufletului meu in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.

Ma rog insa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mantuirea mea. Intareste-ma, o,Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir
Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsuflelite, cand s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai vartos, cum te-a cunoscut talharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus in rai. Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, Darul Tau, precum atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi, si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti.
ileana_marian neamtiu (2/26/2010 3:29:56 PM): Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dinsa; Bucura-te, cinstita Cruce a lui Hristos, pe care ridicat si pironit fiind Domnul a mantuit lumea!
Bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care ne-a mantuit de moartea pacatului. Bucura-te, drugul cel tare, care ai sfaramat usile iadului.

Bucura-te, cheie imparateasca, ce ai deschis usa raiului.

O, Hristoase al meu rastignit, cite ai patimit pentru noi! Cate rani, cate scuipari si cata ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia!
ileana_marian neamtiu (2/26/2010 3:30:07 PM): Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca, la necazurile, ispitele si durerile cate ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc, ca neputincios sunt de nu ma vei intari; orb de nu ma vei lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc, acum, si pururea si in vecii vecilor. Amin.

miercuri, 24 februarie 2010

DOAMNE ATOTPUTERNICE

Doamne Atotputernice si Atotindurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut Om din Sfanta Fecioara in pestera si ai fost vandut cu treizeci de arginti de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, indura-Te de mine, pacatos Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune, si umilita a mea vointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat, si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar. La Tine, Prea Bunule Mantuitor, am toata speranta, si cred ca Tu, care din iubire de oameni ai primit sa fii vandut pentru noi, Te vei indura si de mine acum, ca sa ma mantuiesti de chinurile cele de veci, si sa ma invrednicesti Imparatiei Tale.
ileana_marian neamtiu (2/24/2010 8:35:14 PM):
Nu Te departa de la mine Doamne, si ajuta-mi, ca in toate sa fac voia Ta, si sa nu Te mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele cele pacatoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum faceau iudeii cei necredinciosi in timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacatoasa sa-Ti spal picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca sa ma invrednicesc a auzi si eu din Gura Ta cea dulce: Iertate sa-ti fie pacatele... Amin.

Sfintii inchisorilor si MAICA DOMNULUI

marți, 23 februarie 2010

Rugaciunea de marti Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, si-mi marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa plang, sa spal si sa curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata.

JUDECATA DE APOI

luni, 22 februarie 2010

SPOVEDANIA

Un altfel de cersetor

Amurgul se lasa precum o cortina rosie peste orasul cu cladiri innegrite de smog, iar forfota incepu odata cu incheierea programului de lucru.

Letitia iesi in graba pe usa biroului din mahon, schitand un zambet amabil catre ceilalti colegi. Stia ca amabilitatea face parte din rutina serviciului. Puse pe un umar geanta neagra din lac, cu doua barete prinse in clame de metal, iar pe celalalt brat trenciul cambrat de culoare cenusie. Era o fire vesela si degaja un aer boem mostenit de la tatal ei pictor.

Ridica mana incinsa de un ceas auriu cu cadranul modern, patrat, si isi pironi ochii pe secundar care arata clipa de clipa scurgerea timpului. Oh, daca ai putea opri timpul in loc, gandi ea. Se duse catre fereastra intredeschisa de unde se itea o lumina
bsusyka sica (2/22/2010 9:19:16 PM): lumina obscura in holul lung al cladirii si zari copacii ce erau goliti de frunze iar crengile jilave de burnita de toamna tarzie.

La coltul strazii vazu un batran in straie ponosite care cerea mila trecatorilor.

Letitia se intreba:

- Pentru acest batran, oare, timpul conteaza?

Il stia de cand venise cu recomandarea pentru angajare. Fata lui ridata cu niste ochi in care licarea o lumina speciala, umil si parca stingherit de situatia lui de a apela la bunavointa oamenilor, emana multa caldura. Tanara se cauta in buzunare pentru ceva maruntis cu un gest de milostenie, dar observa fata batranului care se ridica spre ea cu un aer care ii era familiar.
bsusyka sica (2/22/2010 9:19:28 PM): Nu, nu era ca ceilalti, isi zise.
Nu era de meserie cersetor. Gandul acesta avea sa ii persiste mult timp in minte.

Batranul remarca miscarea fetei de uimire a Letitiei si isi lasa ochii in pamant rusinat de gandul citit din mintea fetei. Letitia scotocind precipitat prin buzunar nu stia ce sa mai faca, caci mai erau cativa pasi pana la batranul pe care vroia sa il cinsteasca cu cativa banuti si nu gasea nimic in buzunarul larg ca un burduf. Batranul cu ochii ageri schita un zambet larg ca si cum si-ar fi vazut o nepoata si ii spuse:

- Lasa fata tatii, Domnul va sa vada gestul tau ! Mergi in pace !
bsusyka sica (2/22/2010 9:19:46 PM): Fetei ii trecu un fior la aceste vorbe pline intelepciune si de blandete ale batranului. Bajbai cateva scuze nestiind cum sa reactioneze. Se grabi multumind in gand pentru indemnul batranului si se indrepta catre cladirea unde va avea sa lucreze. Acolo de unde il priveste acum pe acest batran.

"Batranul intelept"
Last message received on 2/22 at 9:19 PM
bsusyka sica (2/23/2010 8:29:58 AM): SPOVEDANIA SOACREI O creştină s-a dus la duhovnicul ei să se spovedească. Acolo, la biserică, părintele a întrebat-o cu blândeţe:

- Ia spune, soră Tincuţa, ce-ai mai păţit?

- Părinte, mărunţişuri din astea. Eu stau, precum ştiţi, cu soacra mea în casă şi cele mai multe păcate le fac din cauza ei.

Am minţit, părinte; să vedeţi cum. Într-o zi a venit o vecină şi a întrebat de soacră-mea. Voia să-i ceară un ciur de mălai, iar eu i-am spus că nu e acasă, căci asta bătrână o face pe milostiva şi dă din ale noastre. N-avem nici noi părinte. Aşa că, din cauza ei am minţit.

- Înţeleg, zise părintele. Altceva?

- Părinte, m-am certat cu soţul, tot din cauza ei. Zice că bărbatul meu este şi băiatul ei şi că trebuie s-o mai ajute şi pe ea. Dar are pensie de la CAP, baba. E şmecheră,

Mântuirea în viaţa de familie

din “Mântuirea în viaţa de familie “
Sfantul Teofan Zavoratul

Cartea Ortodoxă 2004

CAPITOLUL ÎNTÂI – CĂSĂTORIA

HOTĂRÂREA DE A INTRA ÎN CĂSNICIE




Vă tot faceţi planuri… Nu e un lucru rău, însă mai bine încredinţaţi totul în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi cu smerenie ce cuvânt va ieşi pentru dumneavoastră de la Domnul, fiind gata să îl primiţi în chip supus. Vi s-a făcut de căsătorie ? ! Dar şi lucrul acesta este mai bine să-1 lăsaţi în mâinile lui Dumnezeu. Visările despre căsătorie pot aprinde simţurile, iar planurile sunt deocamdată de prisos în această privinţă… Ele nu pot decât să tulbure fără folos sufletul… rugaţi-vă aşa: „Cu judecăţile pe care le ştii, Doamne, rânduieşte viaţa mea aşa încât să mă mântuiesc”… Binecuvântează-ne, Doamne. Mântuiţi-vă!

ALEGEREA SOŢIEI

Cu rugăciune şi cu post să se purceadă la alegerea soţiei.

POVAŢĂ CĂTRE O VIITOARE SOACRA

Milostivirea lui Dumnezeu să fie cu tine! întrebi despre căsătoria fiului. Dumnezeu binecuvântează ! El îşi iubeşte mireasa şi ea, pe cât se vede, îl iubeşte la rândul său. în asta şi stă tăria legăturii căsniciei. Tu spui: „Nouă nu ne place”, însă nu voi, ci el are de trăit cu soţia. Dacă lui îi place, ce treabă aveţi voi ? Si părinţii trebuie să se bucure de o asemenea însoţire, fiindcă se vede că este bună. Te gândeşti că fiul nu o să te ajute. Să ştii că asta nu depinde de căsnicie. Dacă este om bun, o să te ajute, oriunde ar trăi, iar dacă nu e bun, ce poţi să-i faci ?

Dacă într-un lucru atât de însemnat tu, ca mamă, ai să faci după inima fiului, toată viaţa lui o să-şi amintească si o să-ţi răsplătească aju-tându-te după putere.
Aşa că nu văd nimic rău în această căsătorie.
Dumnezeu binecuvântează!

CĂTRE O FATĂ CE URMEAZĂ SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ

Domnul să vă binecuvânteze pentru a începe felul de viaţă pe care dintotdeauna 1-aţi văzut ca fiind cel mai bun pentru Dumneavoastră. Iată, Domnul vă împlineşte dorinţa inimii. Căsătoria are o mulţime de mângâieri, dar e şi însoţită de numeroase griji şi necazuri, deosebit de adânci câteodată. Să vă gândiţi la asta, încât atunci când vă veţi lovi de aşa ceva să nu fiţi luată pe neaşteptate. Acum sunteţi doi. în doi bucuriile sunt mai puternice, iar necazurile se rabdă mai uşor. Să vă ajute Domnul să n-aveţi despărţire în nimic, ci toate să le aveţi de obşte – o singură inimă şi un singur drum în viaţă.
Cu privire la hainele de mireasă… în locul Dumneavoastră aş face cum vor ceilalţi, fără să mă gândesc… hainele sunt pentru ceilalţi, nu pentru Dumneavoastră. N-au decât să vă gătească aşa cum vor. Fericire deplină vă doresc!
Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ PENTRU O FECIOARĂ

Mântuieşte-o, Doamne, pe „Negruţa”. Este în plină tinereţe, trebuinţele sufletului şi trupului ei sunt în mişcare plină de vioiciune. Câtă luare-aminte îi trebuie! însă aproape este Domnul, aproape este îngerul păzitor şi Acoperământul Maicii Domnului. Să se roage cu suspine, şi va fi ca o oiţă într-un staul trainic – iar rugăciunea mamei să-i fie ca un acoperământ sau ca o adum-brire ce încălzeşte sufletul.

CĂTRE MAMA UNEI TINERE MIRESE

Domnul să binecuvânteze pe proaspeţii Dumneavoastră însurăţei cu unire tare – nu numai după aplecările fireşti, ci şi după lucrarea harului. Deplină fericire le doresc, aşa încât să aveţi mângâiere de la ei în toate zilele vieţii voastre. Vă biruie tristeţea. Nu-i nimic de mirare. Aceste simţăminte de mamă sunt fireşti. O să treacă. Dati-le tinerilor poruncă să scrie mai des, şi va fi ca şi cum vă veţi vedea cu ei. Pe lângă asta, Domnul este aproape. Lui să îi spuneţi necazurile Dumneavoastră, şi El vă va trimite mângâiere îmbelşugată.
Să plângeţi puţin într-un colţ, şi o să vă uşuraţi, iar prin gândul la fericirea ce va să fie vă veţi putea întări.

UNEI PROASPĂT-CĂSĂTORITE

Domnul să binecuvânteze petrecerea Dumneavoastră în noua casă, începutul vieţii Dumneavoastră de familie! Puneţi acest început cu frica lui Dumnezeu şi să vă duceţi viaţa întru slava Lui, şi totul va merge bine. Nu alergaţi după strălucire şi nu căutaţi ca ceilalţi să ofteze de mirare când vă văd! Trăiţi lin şi iarăşi lin! Fără zgomot şi zarvă, fără „mistere” şi clădire de castele în văzduh.

Să aveţi pace între voi, şi cu toţi împreună-locuitorii voştri, şi cu vecinii, şi puţină îndestulare, şi vă va fi îndeajuns. Apostolul scrie: Având hrană si îmbrăcăminte, cu acestea mulţumiţi să fim (l Tim. 6, 8).
Domnul să vă binecuvânteze!
Vă doresc tuturor toate cele bune. Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ CĂTRE SOŢII CARE NU AU COPII

Să aveţi binecuvântarea lui Dumnezeu!
Fireşte că este supărător pentru voi că n-aveţi copii, dar trebuie să lăsaţi lucrul acesta în voia lui Dumnezeu şi să vă supuneţi Lui. Poate că va veni sorocul şi veţi avea copii.

ALTE POVEŢE CĂTRE SOŢI

E bine că soţul vă iubeşte. Şi Dumneavoastră vă iubiţi soţul… Acesta este raiul vostru. Zidul îngrăditor al acestui rai este încrederea dintre voi. S-o păziţi ca pe lumina ochilor, şi fericirea voastră nu se va clătina.
Pururea mă rog pentru voi, pomenindu-vă pe voi şi pe ai voştri în rugăciunea mea.
Domnul să vă rânduiască viaţa în aşa fel ca o dată cu ea să se zidească şi mântuirea sufletului.

Mila lui Dumnezeu să fie cu voi!
Buna mea „Albişoară”! Domnul să vă întărească ! Rugaţi-vă amândoi! Domnul este întotdeauna Ajutător bunelor hotărâri şi planuri. Şi aici va ajuta. Sunt sigur că soţul tău, după ce a păţit-o, se va feri de acum înainte, mai ales la început. Nu strică totuşi să-i aminteşti că sminteala va apărea iar, căutând să-1 atragă. Are vrăjmaşul grijă să le pună pe toate la cale. Ca atare, când vine ispita, să-şi amintească chiar de la început că acolo este ascuns vrăjmaşul şi cu lucruri vrăjmăşeşti îl îmbie: ca atare, să i-o taie cu mânie şi să se întoarcă îndată spre Dumnezeu. Şi totul se va sfârşi cu bine. Aceasta e metoda principală împotriva tuturor ispitelor. Mai mult nu vă mai spun, numai să vă amintiţi la nevoie cele de mai sus.
Domnul să te binecuvânteze pe tine şi pe soţul tău.
Al vostru voitor de bine,
Episcopul Teofan

Mila lui Dumnezeu fie cu voi, robii lui Dumnezeu Dimitrie şi Evdochia!
Temeţi-vă de Dumnezeu şi poruncile Lui pli-niţi-le, fiindcă în aceasta stă mântuirea. Iubiţi biserica. Rămâneţi în bună înţelegere cu toţi. Nu uitaţi să faceţi milostenie după putere. Răbdaţi ce vă va trimite Dumnezeu să răbdaţi. Mântuiţi-vă!

ÎNSEMNĂTATEA VIEŢII ÎN CĂSNICIE PENTRU LUCRAREA MÂNTUIRII

Căsnicia nu închide uşa către împărăţia Cerurilor şi poate să nu împiedice nici desăvârşirea în duh. Problema nu stă în rânduielile vieţii dinafară, ci în aşezările sufleteşti, în simţămintele şi năzuinţele lăuntrice. Pe acestea să vă grăbiţi a le sădi aşa cum trebuie în inimă. Citiţi Evanghelia şi Apostolul, vedeţi ce aşezare sufletească trebuie să aibă creştinul şi îngrijiti-vă s-o dobândiţi, încetul cu încetul, vor veni toate cele de cuviinţă şi se vor aşeza la locul lor. Lucrul de căpetenie e rugăciunea. Ea este barometrul vieţii duhovniceşti. Trebuie să fim neîncetat cu Domnul, căci fără El nu vom avea nici o reuşită.

MÂNTUIREA PE CALEA VIEŢII DE FAMILIE

Mântuirea celui ce duce viaţă de familie stă în virtuţile de familist. Problema nu este să facem totul la modul nemaipomenit, ci să facem tot ce ţine de noi. Dacă vom reuşi asta, n-avem de ce să ne chinuim cu gândurile. Sigur, nu trebuie nici să ne lăsăm pe tânjeală, dar nu trebuie nici să ne chinuim, ci să ne încredinţăm cu totul în voia Domnului.
Puteţi primi tunderea în taină, dar aşteptaţi. La desăvârşire se poate ajunge şi pe calea vieţii de familie. Totul este să stingem şi să dezrădăcinăm patimile. Spre asta să vă întoarceţi toată luarea-aminte.

DESPRE CĂSĂTORIE ŞI NECĂSĂTORIRE

Pe frumoasa N. N. unul o sfătuieşte să părăsească lumea, să fugă de dragostea lumească, iar altul o sfătuieşte să se mărite. Cel ce a dat primul sfat nu 1-a întemeiat pe nimic, în vreme ce al doilea se sprijină pe ideea că „lume” de „lume” se deosebeşte: de una trebuie să fugi, iar de cealaltă poţi să nu fugi; „există îndatoriri lumeşti păcătoase şi îndatoriri lumeşti sfinte. Dragostea dintre soţi este dragoste binecuvântată de Dumnezeu. Şi atunci, de ce să abatem fata de la ea? într-adevăr, trebuie să facem deosebire între «lume» şi «lume». Scriptura spune: nu iubiţi lumea, dar tot ea spune: a iubit Dumnezeu lume.Ce a iubit Dumnezeu, şi omul este dator să iubească. Trebuie să avem dreaptă socotinţă în toate !”

Îmi cereţi părerea cu privire la acest sfat. Iată: în spusele: nu iubiţi lumea, cuvântul lume înseamnă cu totul altceva decât în spusele: aşa a iubit Dumnezeu lumea, în acestea din urmă, prin lume se înţelege neamul omenesc pierit, care era totuşi iubit de Dumnezeu. Ca atare, Dumnezeu a şi hotărât să îl mântuiască, dând pentru el pe Fiul Său Cel Unul-Născut. Iar în primul caz este vorba, fireşte, de acea parte a neamului omenesc care de Dumnezeu nu vrea să ştie şi de cele ce îi plac Lui nu se îngrijeşte; singura grijă este să-şi facă propriul plac prin satisfacerea patimilor pe care le au, de moarte nu îşi amintesc şi la viaţa viitoare nu se gândesc. Către această lume, Dumnezeu nu binevoieşte, ci îşi întoarce faţa de la ea, nu o iubeşte şi a poruncit oamenilor să nu iubească felul ei de a fi. Aşadar, din spusele: aşa a iubit Dumnezeu lumea nu urmează că şi noi suntem datori să iubim lumea fără nici un fel de limite, ci fără acea lume pe care n-o iubeşte Dumnezeu şi de care ne porunceşte să fugim -căci dacă o iubim pe aceea, pe Dumnezeu nu-L putem iubi şi sufletul nu ni-1 putem mântui.

Spun acestea din pricina concluziei că întrucât Dumnezeu a iubit lumea, şi noi „trebuie” s-o iubim… Acum trec la neînţelegerea dintre sfătuitorii despre care era vorba la început. Acolo problema era: trebuie să se căsătorească fecioara sau nu ? De obicei ea este ridicată de către cei care se îngrijesc de mântuirea sufletului şi vor să-şi rânduiască un fel de viaţă care să ajute mai mult în lucrarea mântuirii.

Problema aceasta a luat naştere încă din vremurile apostolice. Fecioarele care ajungeau la vârsta măritişului şi simţeau în sine dorinţa de a fi doar cu Domnul îşi arătau neplăcerea faţă de ideea căsătoriei. Părinţii, nepricepându-se să dea o rezolvare, i-au scris sfântului Pavel (din Corint la Efes), întrebându-1 ce să facă cu fiicele lor. Răspunsul e cuprins în capitolul al şaptelea din prima Epistolă către Corinteni. Esenţa lui este aceasta: nu este păcat măritişul, dar mai bună este necăsătorirea, fiindcă în acest din urmă caz fecioara are deplină libertate să facă pe placul lui Dumnezeu, pe când în cel dintâi sunt multe piedici. Apostolul arată piedicile care sunt de neocolit în căsnicie, dar esenţial este aici faptul că luând asupră-ţi îndatoririle vieţii de familie este aproape cu neputinţă să scapi de atingerea cu lucrurile acelei lumi pe care o urăşte Dumnezeu şi pe care ne-a poruncit să n-o iubim.

În aceasta se ascunde pierzarea. Aşadar, cei care abat de la căsnicie fecioarele (dacă acestea pot cuprinde viaţa în celibat) le fac un bine.

NU TREBUIE SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ
CEI CARE NU AU APLECARE
SPRE ACEASTA

Problema sorei Dumneavoastră a fost rezolvată chiar de către Apostoli (l Corinteni 7, 33 şi în continuare). Dat fiind că la sora Dumneavoastră, în ciuda cererilor în căsătorie şi a faptului că are un pretendent acceptabil, dorinţa de a nu se încurca cu viata de familie precumpăneşte, ea trebuie să facă precum a arătat Apostolul, alegând partea mai bună. Dorinţa ei poartă semnul vădit al alegerii Dumnezeieşti. Ca atare, pentru ea este mai bine să rămână fecioară şi să intre în mănăstire. Maica Domnului îi va fi acoperământ.

PRIMII SPINI DIN VIATA DE FAMILIE

Îmi pare rău pentru „Albişoara”. Totuşi, din faptul că soţul ei lipseşte de acasă din pricina vânătorii nu se poate trage nici o concluzie hotărâtoare. Acum este sezon de vânătoare, peste tot se vânează. Când se va sfârşi sezonul, se vor sfârşi şi necazurile acestea. Eu cred că nu va ieşi de aici nici un necaz mare. Domnul să-i mântuiască! Incurajaţi-o pe „Albişoara” şi spuneţi-i să nu facă mutre şi să nu-şi bombăne bărbatul, ci să-1 întâmpine întotdeauna veselă. Prin bombă-neli şi încruntare nu va face altceva decât să-1 întărâte. Mai bine să se prefacă, arătând că îi aprobă „faptele de vitejie” vânătorească.
Iar „Negruţa” să-şi scrie pe vârful nasului că trăieşte într-o lume nestatornică, în care suntem scuturaţi, ca frunza de arţar, în toată ziua şi în tot ceasul. Iar Dumneavoastră ce bucurii aşteptaţi ? ! Când sufletul va pleca în pace către Domnul, arunci o să avem parte de bucurie. Iar pentru bucuriile dinafară de ce să vă doară ? Aţi uitat oare cum sunt aceste bucurii ?

POVAŢĂ CĂTRE NIŞTE TINERI ÎNSURĂŢEI

Sunt foarte bucuros de căsătoria Dumneavoastră. Binecuvântarea Domnului să adăsteze asupra voastră şi a soţiei Dumneavoastră. Să se întărească între voi dragostea nefăţarnică şi îm-preună-glăsuirea cu pace până la sfârşitul zilelor voastre. Cel mai mult să vă temeţi de pierderea încrederii unuia faţă de celălalt sau de clătinarea ei. Iată şi temelia vieţii conjugale fericite. Domnul să vă dea binecuvântare! Ajutaţi-o cu câte ceva pe soţia Dumneavoastră în ocupaţiile ei. Pe lângă asta, căutaţi să aplicaţi cunoştinţele si abilităţile pe care le-aţi dobândit…

DESPRE ÎNDATORIRILE TINERILOR SOŢI

Mila lui Dumnezeu fie cu tine!
Mă bucur foarte mult de fericirea ta. Dumnezeu ţi-a trimis această căsătorie. Binecuvântez mâna Lui cea darnică. Tu îngrijeşte-te să nu pierzi ceea ce ţi s-a dat.
Cred că nunta ta a avut de-acum loc şi trăieşti deja cu soţia. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă facă parte de toate bucuriile. O primesc şi pe soţia ta ca rudenie duhovnicească…
Bagă bine de seamă: de acum înainte sunteţi începătorii de neam ai unei generaţii noi. Trebuie să faceţi aşa încât să lăsaţi copiilor nu numai moştenire (avere), ci în primul rând trup sănătos şi suflet puternic. Domnul să vă dea binecuvântare.

Sunt bucuros că s-a săvârşit, în fine, căsătoria ta. Domnul să îţi dea binecuvântare! Mă rog întotdeauna ca Domnul să te ajute în toate… Bine faci că stai mult pe acasă. Este rău când cineva nu află fericire în familie. Dacă tu o afli, dă mulţumită Domnului. Străduieşte-te însă ca lucrurile să stea mereu aşa. Această artă stă în a începe fiecare zi ca şi cum ar fi prima după nunţăj învaţă cum să trăieşti: asta-i înţelepciune mare… Să ştii că frica lui Dumnezeu îl învaţă pe om toate cele de trebuinţă.
Mila lui Dumnezeu fie cu tine!

Păziţi împreună dragostea voastră. Aici este izvorul vieţii de familie fericite. Acest izvor trebuie păzit însă ca să nu se astupe cu gunoaie. Domnul să te mântuiască.
Mila lui Dumnezeu fie cu tine şi cu Varvara ta! lubiţi-vă şi trăiţi lăudând pe Dumnezeu şi proslăvindu-1 prin viaţa voastră îmbunătăţită.

POVATĂ CĂTRE O SOACRĂ

Vă scriu ca să vă liniştesc, pentru că vă tulbură gândul: „Oare ce caracter are nora ?” Ce caracter are nora se va vedea mai apoi. N-aveţi de ce să vă faceţi griji înainte de vreme. Vă puteţi mărgini la dorinţa şi rugăciunea: „Trimite, Doamne, noră smerită, ascultătoare, harnică, gospodină, care să stea acasă, nu plimbăreaţă şi iubitoare de distracţii”. Dacă va trimite Domnul o astfel de noră, Ii veţi da mulţumită. Dacă nu va trimite, o veţi lua pe noră aşa cum este. Şi să nu vă văitaţi, ci să cugetaţi în linişte cum să îndreptaţi cele neîndreptate ale ei… Aţi văzut multe la viaţa Dumneavoastră, ştiţi şi cum se face asta. Mai cu blândeţea, mai cu asprimea. Va da Dumnezeu şi veţi îndrepta toate. Dragostea însă e mai puternică decât orice. Să vă iubiţi nora ca pe o fiică. Această dragoste va naşte în ea dragoste. Când se va întâmpla lucrul acesta, nu va mai fi nevoie de îndrumări, căci dragostea va rândui totul singură.

DESPRE ATRACŢIA TRUPEASCĂ DINTRE BĂRBAT SI FEMEIE

În ce priveşte faptul că aţi fost atrasă trupeşte de către un bărbat, mă alătur părerii Dumneavoastră de rău. Oricum, a trecut, slavă Domnului ! Acum trebuie să vă pregătiţi pentru viitor. Binevoiţi a face astfel: îndată ce se profilează la orizont o întâlnire cu un bărbat atrăgător, pune-ţi-vă inima la colţ si n-o lăsaţi să iasă, ţinân-du-vă simţămintele în frâu.

Atracţia bărbatului faţă de femeie şi a femeii faţă de bărbat este firească, însă ea poate fi ţinută totdeauna între anumite graniţe, unde nu poate clătina bunele hotărâri ale voinţei. Dacă vă veţi pregăti din vreme pentru întâlnirile de acest fel, simţămintele acestea nu vă vor covârşi. Dacă veţi exersa, veţi ajunge să întâmpinaţi orice bărbat, oricât ar fi el de frumos, ca şi cum nu ar fi bărbat, căci, potrivit Apostolului, în Domnul Mântuitorul nu e nici parte bărbătească, nici femeiască. Rugaţi-vă şi osteniţi-vă pentru asta, şi Dumnezeu vă va binecuvânta osteneala.

DESPRE VINDECAREA DE DRAGOSTEA FĂRĂ SPERANŢĂ

Leon (un oarecare ofiţer – n. rea. ruse) s-a îndrăgostit, dragostea s-a dovedit a fi fără speranţă, şi el se chinuie. Poftim leu!!! Şi încă nu leu simplu, ci leu ofiţeresc! Altora le comandă: „La drea-a-a-pta!”, iar el trage la stânga. Sieşi ar trebui să îşi comande: „La drea-a-a-pta!” Şi marş-marş… Ce rost are o astfel de purtare ? Dacă ar fi fost vreo nădejde, era logic să mai aştepte, dar dacă n-are ce aştepta ? Aceasta nu e dragoste, ci o durere rea a inimii, de care se apropie vrăjmaşul şi o aţâţă.

Patima orbeşte, iar vrăjmaşul bagă în ceaţă. Şi se chinuie omul, şi stai de te minunezi că-i place să se chinuie şi nu vrea să se depărteze de chinul său. Asta nu are nici o noimă. Omul trebuie să comande inimii: „Ciocul mic, nu sufla, că te fac zob!”, iar apoi să înceteze a se mai gândi la „ea”… Să arunce cât mai departe tot ce îi aminteşte de „ea”, să caute pete în soarele mân-dreţii „ei” si să se uite mai mult la acestea. Iată o apică destul de rece pentru răcorirea inimii, mai ales dacă lipsa de speranţe a dragostei tine de simţămintele fetei. Va trece suferinţa; o să mai vină câteodată, însă nu foarte arzătoare. Eu aveam douăzeci de ani când am trecut prin asta. Mi-am dat poruncă… şi a trecut. Au mai fost crize, dar am răbdat, fiindcă aveam în vedere un alt ţel. Bine este pentru cel ce suferă de această boală să aibă ceva de făcut. Dacă nu are, să-şi găsească.

Domnul să vă binecuvânteze pe voi toţi şi toate lucrurile voastre.

DESPRE PRIVITUL LA FEMEI

Nu ştiu dacă este sfârşit ispitelor ce vin de la vederea şi ascultarea femeilor. Atracţia faţă de femei ne este pusă în fire. Ca atare, cred că dacă nu-ţi vine să vomiţi când vezi femei, ci se întâmplă chiar pe dos, încă nu e nici un păcat… Păcatul începe de la poftite – iar de poftire se poate fugi întotdeauna. Fireşte, este mai bine să nu vezi femei şi să nu stai de vorbă cu ele, dar nu se poate. Prin urmare, este nevoie de răbdare, de trezvie, de pază a inimii şi de luptă cu sine. Domnul este aproape! Cuviosul loan Colov spune: „Când se apropie fiara, mă sui în copac”. La Domnul trebuie să scăpăm…

SFAT CĂTRE CINEVA
CARE ÎNTREŢINE O LEGĂTURĂ EXTRACONJUCALĂ

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Vrăjmaşul şi inima vicleană, iubitoare de păcat, tot încearcă să tragă oamenii de partea lor. Harul lui Dumnezeu ajută celui ce se păzeşte, iar pe cel ce se aruncă în foc îl lasă să ardă. Dumneavoastră trebuie să încetaţi a vă mai vedea cu „ea” şi a vă mai apropia de „ea”, mai ales când sunteţi singuri, dacă vreţi să scăpaţi de păcat. De câte ori nu v-aţi spus: „Nu o să mai fac”, si aţi tot făcut-o… Trebuie să vă ruşinaţi faţă de propria persoană şi să vă arătaţi nu uşuratic în cuvinte, nu uşuratic în gânduri, ci credincios Domnului.

Binevoiţi a vă pune lege să fiţi neclintit înaintea feţei Domnului. Trebuie să aveţi oarecare grosolănie atât faţă de sine cât şi fată de „ea”… şi dorinţa neînduplecată a o depărta de Dumneavoastră. Fără asta nici o încercare nu are rost.
Cu privire la intrarea în armată, vedeţi şi singur… Oricum, după mintea mea, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Veţi avea treabă de făcut, în timp ce acum nelucrarea vă învaţă la rele şi la răsfăţuri de tot felul. Eu cred că nici nu osândiţi imboldurile rele care se nasc în Dumneavoastră, ci cum apar, cum vă plecaţi lor. Vrăjmaşul vă trage la păcat ca de sfoară. Păcatul dinafară urmează pârguirii lăuntrice a poftelor şi a plecării voinţei către el… Trebuie totdeauna să înhăţaţi gândul dintâi şi să-1 goniţi, nelăsându-1 să treacă. Asta nu este deloc greu dacă veţi avea dorinţa de a vă păzi curat de păcat.
Domnul să vă dea binecuvântare! Mântuiti-vă!

Acum mi-am amintit că aici, în mănăstire, era cineva din neam de aristocraţi… era luptat de patima curviei. Ca atare, ţinea sub pernă o cravaşa, şi îndată ce trupul începea să-1 tulbure se plesnea fără milă cu cravaşa… Până la urmă şi-a smerit trupul. Ia încercaţi.

SFAT CĂTRE CINEVA
CARE A PUS CAPĂT
RELAŢIEI SALE EXTRACONJUCALE

V-aţi lăsat ? ! Ţineţi-vă! Căci vrăjmaşul vă stă în coastă şi nu vă va lăsa cu una, cu două… Lup-tati-vă şi fiţi totdeauna gata de luptă. Scoa-teţi-vă din cap ideea că puteţi ţine calea cea bună cu uşurinţă, comod, şi că toate se vor rândui fără să vă daţi osteneala. Nu, nu se poate scăpa de osteneală şi de luptă până la sânge…
Amintiţi-vă cuvântul Apostolului: Că încă nu aţi stătut până la sânge, împotriva păcatului luptăn-du-vă (Evr. 12, 4). Aici este o anumită mustrare şi arătare a faptului că lupta până la sânge este cu neputinţă de ocolit.
Domnul să vă dea binecuvântare! Mântuiti-vă!
Al Dumneavoastră voitor de bine,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ CĂTRE O PERECHE EVLAVIOASĂ

Vă pomenesc mult şi vă doresc binele cu osârdie, căci nu aveţi în suflet decât râvnă vie pentru lucrarea mântuirii. Domnul v-a chemat. Să mulţumim Domnului! Nu pregetaţi însă a face, în ce vă priveşte, toate cele de trebuinţă. Domnul a început în voi lucrarea înnoirii duhovniceşti. Credeţi şi nădăjduiţi că Cel care a pus început va şi desăvârşi (vezi Filipeni l, 6), dacă veţi păzi râvna vie şi nu vă veţi lăsa de ostenelile potrivite. Râvna este lucrare a harului şi mărturie a faptului că acest har adastă în voi nedespărţit, dând naştere vieţii harice. Atâta vreme cât este râvnă, este şi harul Sfântului Duh. El este foc. Focul este hrănit cu lemne. Lemnul duhovnicesc este rugăciunea… îndată ce harul se atinge de inimă, ia naştere întoarcerea minţii şi a inimii către Dumnezeu, care-i sămânţa rugăciunii. După aceea vine petrecerea gândului în cele Dumnezeieşti.

Harul lui Dumnezeu întoarce luarea-aminte a minţii şi a inimii către Dumnezeu şi o ţine acolo. De vreme ce mintea nu stă fără lucrare, când e întoarsă către Dumnezeu, la Dumnezeu se şi gândeşte. Ca atare, aducerea-aminte de Dumnezeu este adevărata însoţitoare a stării harice… Aducerea-aminte de Dumnezeu nu rămâne în nelucrare, ci duce negreşit în starea de vedere duhovnicească a desăvârşirilor Dumnezeieşti şi a lucrurilor Dumnezeieşti: a bunătăţii, a dreptăţii, a facerii lumii, a purtării de grijă, a răscumpărării, a judecăţii si răsplătirii. Toate acestea alcătuiesc împreună lumea Dumnezeiască, altfel spus tărâmul duhovnicesc. Cel râvnitor petrece în acest tărâm şi nu iese din el: aceasta este însuşirea aparte a râvnei. Vreţi să vă păstraţi râvna ? Păstraţi toată aşezarea sufletească arătată… Să aveţi întotdeauna la îndemână lemne duhovniceşti şi îndată ce veţi băga de seamă că focul râvnei slăbeşte, luaţi un butuc din lemnele duhovniceşti şi puneţi-1 pe focul duhovnicesc. Şi totul va merge bine. Din suma tuturor acestor mişcări duhovniceşti iese frica lui Dumnezeu – starea evlavioasă înaintea lui Dumnezeu în inimă… neîncetat daţi viaţă acestei stări, şi vii veţi fi…
Aţi înviat, aşa cum spuneţi, şi de veţi face aşa, veţi întotdeauna numai în starea omului înviat.

Adam si Eva

"Şi a zis Adam: Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup" - Facerea 2:23-24

Marea taina a iubirii


Din “Talcuiri la Epistola catre Coloseni, I Tesaloniceni si II Tesaloniceni”

Tabloul: Creearea Evei din coasta lui Adam, Scena Biblica

de SFANTUL IOAN GURA DE AUR





1905

Nu cumva nunta este teatru? Nu, iubiţilor, nunta este o taină, şi încă o taină de mare importanţă, şi dacă vă ruşinaţi de această taină, cel puţin să vă ruşinaţi de acela al cărui tip este această taină. „Taina aceasta, zice, mare este, iar eu zic de Hristos şi de biserică” (Efes. 5, 32). Este tip al bisericei şi al lui Hristos, şi tu introduci curve? „Dar, zici tu, dacă nu vor dănţui la nuntă nici fecioarele, nici femeile măritate, apoi cine să dănţuiască”?

Nimeni, căci ce nevoie mare este de a dănţui? Printre tainele religioase ale Elinilor sunt şi dansurile, însă în tainele noastre trebuie a predomina tăcerea, buna podoabă, ruşinea şi modestia. Taină mare este aceasta, şi deci afară curvele, afară cei spurcaţi. Şi cum este taină? Se adună bărbatul și femeia sa şi împreună fac unul. De ce când intră copilul în lume, nu este nici orchestră, nici chimvale, ci tăcere mare, linişte mare, iar când se adună bărbatul cu femeia, şi fac, nu un tip neînsufleţit, nici un tip al celor de pe pământ, ci însuşi chipul lui Dumnezeu, introduci atâta vuiet, și îi tulburi, și faci de ruşine sufletul?

Se adună împreună şi devin un corp. Iată iarşi taina iubirii. Dacă cei doi nu devin unul, nu fac pe cei mulţi, întrucât rămân doi, iar când se unesc, atunci fac. Şi ce învăţăm noi de aici? Că puterea unirii este mare. Iscusinţa lui Dumnezeu a despărţit chiar de la început pe unul în două, şi voind a arăta că şi după despărţire rămâne tot unul, nu a lăsat ca numai unul să fie de ajuns spre naştere. Unul singur nu este în realitate unul, ci jumătatea unului, jumătatea întregului, iar dovada este, că nu poate face copii, ca şi mai înainte de nuntă.

Ai văzut acum taina nunţii? A făcut pe unul din celălalt, şi iarăşi pe aceşti doi i-a făcut unul, astfel că şi astăzi din unul se naşte omul. Bărbatul, şi femeia nu sunt doi oameni, ci unul singur. Aceasta se poate adeveri şi astăzi, şi în tot timpul, ca de exemplu se poate adeveri cu Iacob, cu zicerea „Bărbat şi femeie i-a făcut primii” (Facer. 1, 27). Dacă unul este capul, iar cealaltă este corpul, cum se poate zice că sunt doi ? De aceea femeia ocupă locul discipolului, iar bărbatul locul dascălului; el este stăpânul, iar ea este cea stăpânită. Si chiar din forma corpului ar putea vedea cineva că sunt unul, căci femeia a fost făcută din coasta bărbatului, şi prin urmare amândoi sunt jumătăţi a întregului. De aceea şi numeşte pe femeie ajutor a bărbatului, ca să arate că sunt una, de aceea şi bărbatul preferă pe femeie înaintea tatălui şi a mamei sale, ca să se arate că ei sunt un întreg. Dar şi tatăl se bucură la căsătoria fiului şi a fiicei sale, căci aceştia se grăbesc a se uni fiecare cu propriul său corp; şi face atâta cheltuială de bani la nuntă, şi totuşi nu suferă sa vadă pe fiul său necăsătorit. Ca şi cum trupul ar fi rupt în două căci fiecare în parte este imperfect spre facerea de copii, şi fiecare în parte este imperfect în închegarea, în complexul vieţei prezente.

De aceea şi zice Profetul: „Rămăşiţa duhului tău” (Malach. 2, 15). Dar cum oare devin un trup? După cum ai lua partea cea mai curată a aurului, şi ai amesteca-o cu alt aur, tot aşa şi aici, unde femeia primind în ea sămânţa bărbatului, creşte şi hrăneşte, şi în fine dă societăţii bărbat ieşit din ea. Copilul acela este ca o punte între bărbat şi femeie, astfel că toţi aceştia trei: bărbat, femeie şi copil, sunt un trup, copilul unind pe amândoi de ambele părţi. După cum două oraşe despărţite printr-un râu de la un capăt la altul, dacă se leagă poduri de ambele părţi nu se mai zice că sunt două, ci unul, tot aşa şi în cazul de faţă, ba încă mai mult, căci aici puntea ce îi uneşte este de aceeaşi esenţă cu fiecare din ei, pentru motivul arătat, după cum capul şi cu trupul formează un singur trup. Prin grumaz sunt despărţiţi, însă copilul serveşte ca mediu de unire, între amândoi. După cum dansul ar fi despărţit, însă prin faptul că unul dintre privitori s-ar prinde cu o mână de una din părţi, şi cu ceealaltă de altă parte, ar face atunci un singur clanţ, o singură horă — sau după cum dansatorii fiind despărţiţi ar întinde fiecare mâinile şi s-ar apuca unul de altul, şi astfel ar deveni un singur dans sau horă, tot aşa şi în cazul de faţă. De aceea cu drept cuvânt zice în mod clar: „Vor fi doi un trup”, uniţi fiind prin trupul copilului. „Dar ce? Dacă nu sunt la mijloc copii, oare nu sunt atunci un trup, ci sunt doi”? Promiscuitatea face aceasta, căci prin ea s-a amestecat corpurile amândurora. Precum dacă ar turna cineva untdelemn în mirodenii, ar face totul una şi aceiaşi, tot aşa şi în cazul de faţă-

Ştiu iubiţilor, că la mulţi le este ruşine de cele vorbite, dar cauza tuturor acestora este numai neruşinarea şi desfrâul. A se face nunţile de felul cum se fac, este a se corupe nunta din capul locului, este a se defăima taina nunței. „Cinstită este nunta, zice, şi patul nespurcat” (Efar. 13, 4). De ce atunci te ruşinezi de ce este cinstit? De ce roşeşti de un lucru nespurcat? Acestea sunt credinţele ereticilor, sau şi a celor care introduc pe la nunţi curve. Pentru aceasta eu vreau a curăţa nunta, ca astfel să se introducă în casă nobleţea, ca astfel să se astupe gurile ereticilor. A fost insultat darul lui Dumnezeu, care este rădăcina facerii noastre, pentru că pe lângă acea rădăcină este multă murdărie, mult noroi puturos. Ei bine, această murdărie o curăţim noi cu cuvântul. Îngăduiţi doar puţin, fiindcă şi cel ce este stăpânit de asemenea noroi, îngădue şi suferă multă putoare.

Vreau a vă arăta că nu trebuie a vă ruşina de cele ce am spus, ci de cele ce voi le faceţi, tu însă lăsând la o parte cele ce faci, te ruşinezi de cele ce eu spun, şi deci prin aceasta dispreţuieşti pe Dumnezeu, care a hotărât așa. Să vă spun cum este si taina bisericei ? Iata acea taină. Hristos a venit către biserică, însă biserica dintr-însul s-a făcut, şi cu dânsa s-a unit duhovniceşte, după cum zice: „V-am logodit unui bărbat, fecioară curată sa vă pun înaintea lui Hristos” (II. Corinth. 11, 2), căci dintr-însul suntem. „Din mădulările lui, şi din carnea lui”, zice.

Acestea toate înţelegându-le să nu ne ruşinăm de această taină. Nunta este tip al prezenţei lui Hristos şi tu te îmbeţi? S-ar părea că cele ce se petrec pe la nunţi sunt indiferente, şi cu toate acestea sunt cauzele multor rele. Toate sunt încărcate de nelegiuiri. „Şi neruşinarea, zice, şi vorba nebunească, şi glumele care nu se cuvin, să nu iasă din gura voastră” (Efes. 5, 4), dar toate cele ce se petrec la nuntă sunt neruşinări, vorbe nebuneşti şi glume proaste, şi nu cum s-ar întâmpla, ci chiar în gradul cel mai mare.

Toate acestea au devenit acum o artă pentru unii, şi cei ce se conformează acestei arte, capătă laude mari.

Cum s-ar zice, păcatele au devenit o artă. căci nu le facem la întâmplare, ci cu ştiinţă şi cu calcul, iar diavolul comandă la urmă regimentele de păcătoşi. Unde este beţia, acolo este şi desfrânarea, unde sunt neruşinările şi vorbe urâcioase, acolo este şi diavolul, contribuind şi el cu de ale lui. Ei bine, când tu ospătezi din acestea, spune-mi, oare săvârşeşti taina lui Hristos?

Când tu inviţi pe diavol la masa de nuntă, oare săvârşeşti taina lui Hristos? Poate că mă găseşti că sunt prea greoi în cuvinte, — dar şi aceasta vine din corupţia cea mare, că cel ce ceartă râsul să fie tot el găsit ca vinovat, de vreme ce se pare prea aspru la cuvânt. Nu auziţi ce spune Pavel? „Tot orice aţi face, ori de mâncaţi, ori de beţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I. Corinth. 10, 31), voi însă le faceţi spre defăimarea lui şi spre necistirea lui.

Nu auziţi şi pe Profetul spunând?: „Slujiţi Domnului cu frică, şi vă bucuraţi lui cu cutremul” (Ps. 2, 11), voi însă vă răsfăţaţi în dezmerdâri, Nu cumva poate nu e cu putinţă de a se veseli cineva şi fără de dezmierdări? Vrei a auzi melodii plăcute? Te sigur că nu ar trebui la asemenea ocazii, însă eu consimt şi la aceasta, dacă vrei; nu ascultă melodii saţuind/săturat? Priveşte chorul îngerilor. „Şi cum este cu putinţă, zici de a vedea asemenea chor?” Dacă vei alunga acestea, şi atunci va veni şi Hristos la nuntă, şi când Hristos este prezent, şi corul îngerilor este prezent. De vrei, şi astăzi se vor face minuni, ca şi atunci; va preface şi acum apa în vin, şi încă cu mult mai minunat, căci va alungă cheful şi pofta cea urâcioasă de la masa ta, şi le va înlocui cu pofta cea duhovnicească. Unde sunt muzicanţi, nu poate fi Hristos, dar dacă el intră, mai întâi îi scoate pe aceştia, şi după aceia face minuni. Ce poate fi mai dezgustător ca pompa satanicească? Ce poate fi mai urâcios ca acele cântece fără înţeles, ca acele neorândiueli în totul nedemne? Şi chiar de ar fi ceva cu înţeles, totuşi cuprinde în sine lucruri urâcioase şi dez-gustătoare.

Nimic nu poate fi mai plăcut ca virtutea, nimic nu este mai dulce ca buna cuviinţă, nimic mai de dorit ca demnitatea. Să facă cineva nunţi ca acelea pe care le arăt eu, şi atunci va vedea plăcerea ce o va simţi. Ce fel de nunţi vreau eu, luaţi seama la cele ce vă spun. Mai întâi caută bărbat pentru fecioară, însă bărbat în toată puterea cuvântului, protector al femeii, bărbat care să fie capul trupului, şi căruia tu îi predai nu slugă, ci îi încredinţezi pe însăşi fiica ta.

Nu căută bani, nu căută strălucirea neamului, nu măreţia patriei lui, căci toate acestea sunt prisoselnice/nefolositoare, ci tu caută evlavia sufletului, blândeţea, adevărata înţelepciune, frica de Dumnezeu, dacă vrei ca fata ta să trăiască cu plăcere. De vei căută bogăţie, nu numai că nu o vei folosi cu nimic, ba încă o vei vătăma, căci o vei face sclava lui, în loc să fie liberă. Nu se va folosi ea atât de mult de plăcerea aurăriilor, pe câtă scârbă va avea din rolul care îl are ca sclavă. Deci nu căută de acestea, ci caută mai ales egalitatea în cinste, şi dacă nu este cu putinţă aceasta, apoi atunci caută un bărbat mai sărac decât fiica ta, şi nicidecum mai bogat, dacă nu vrei să-ţi dai fata unui despot, ci unui adevărat bărbat. Când tu vrei să examinezi cu exactitate valoarea bărbatului aceluia, roagă pe Hristos ca să stea de faţă şi să-ţi arate, şi el mi se va ruşina de aceasta, căci nunta este taina venirii Lui. Mai ales roagă-L atunci, ca să dea fetei tale un astfel de mire.

Nu fii mai rea tu decât sluga lui Abraam care fiind trimisă într-o călătorie atât de depărtată, a ştiut totuşi în ce anume parte trebuia a se refugia, şi de aceea a şi reuşit în totul.

Când tu studiezi şi cauţi pe acel bărbat, roagă-te şi zi către Dumnezeu: „Pe care îl vrei tu Doamne, iconomiseşte-l”. Incredinţează-I în mâna Lui acest lucru, şi el fiind cinstit de tine prin această cinste, îţi va răsplăti.

Două lucruri trebuie să faci: a încredinţa în mâna Lui alegerea bărbatului, şi a cere ca acel bărbat să fie aşa precum Il vrea El.

Când faci nuntă, nu merge pe la case, spre a împrumută oglinzi şi haine, căci taina nunţei nu se săvârşeşte spre fală, şi nici că duci fata la vreo paradă, ci împodobindu-ţi casa cu cele trebuitoare, cheamă pe vecini, pe prieteni şi pe rude. Pe câţi îi ştii blânzi, pe aceia cheamă, şi îi îndeamnă ca să se mulţumească cu cele ce sunt. Nimeni din orchestră să nu fie de faţă, căci atunci este cheltuială zadarnică şi urâcioasă. Mai înainte de toţi cheamă pe Hristos. Ştii prin cine să îl chemi? „Intru cât aţi facut unuia dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, zice, mie aţi făcut” (Matei 25, 45). Să nu îţi închipui că lucrul acesta ar fi neplăcut, de a se chema pe săraci la masa de nuntă, în locul lui Hristos, căci lucru neplăcut este de a chema curvele. A chema pe săraci înseamnă dispreţuirea averilor, iar a chema pe curve înseamnă dispreţuirea şi chiar răsturnarea tainei nunţei. Împodobeşte pe mireasă, nu cu podoabe aurite, ci cu blândeţea şi cu ruşinea, şi în fine cu hainele obişnuite, iar în loc de orice podoăbâ aurită sau împletituri, împodobeşte-o cu roşirea feţei, pune-i împrejurul gâtului sfiala de lucruri urâte, şi să nu umble după acelea.

Nici un vuiet să nu fie, nici o gălăgie zadarnică, chemându-se mirele să îşi primească fecioara. Prânzurile şi ospeţele să nu fie încărcate cu beţii, ci cu plăcere duhovnicească. Şi acum tu priveşte câte bunuri rezultă de aici, — dacă vedem mai ales cele ce ,se petrec pe la nunţile păgânilor şi ale ereticilor, — pe când pe la nunţile de astăzi — dacă se pot numi nunţi şi nu părăzi — câte rele nu rezultă. S-au stricat pastadele, şi de îndată grija şi frica, ca nu cumva să se piardă ceva din cele împrumutate, aşa că plăcerea de la nuntă este urmată de o supărare şi tristeţe nesuferită. Această nelinişte ar trebui să fie mai mult pe soacră, şi cu toate acestea nu este scutittă de ea nici însăşi mireasa, căci după nuntă totul priveşte pe mireasă. A vedea totul stricat, a vedea casa pustie, negreşit că este un motiv de tristeţe.

Ei bine, la nunta aceea, pe care am descris o eu, este Hristos, iar la aceasta este Satana; acolo siguranţa, aici grijă; acolo plăcerea, aici tristeţe; aici cheltuieli zadarnice, acolo nimic de acestea; aici este sluţenia, acolo însă adevărata podoabă; aici este pizma, iar acolo sinceritatea; acolo este sobrietatea, iar aici beţia; acolo este mântuirea, acolo prudenţa, iar aici pierderea.

Despre barbatul crestin

Sfinti casatoriti.........

“Căsătoria , cale spre sfinţenie – Vieţile sfinţilor căsătoriţi“,

de David şi Mary Ford,

Editura Sophia,

Bucureşti, 2001

Septembrie

Sfantul Anghel, Noul Mucenic – 1 septembrie, Constantinopol, sec.XVII

Sfintii Teodot si Rufina – 2 septembrie, Asia Mica, sec.III

Sfintii Zaharia si Elisabeta – 5 septembrie, Palestina, sec.1

Sfintii Eudoxie si Vasilissa – 6 septembrie, Armenia, sec. III-IV

Sfintii Ioachim si Ana – 9 septembrie, Palestina, sec. I i.Hr.

Sfanta Teodora din Alexandria – 11 septembrie, Egipt, sec. V

Sfintii Dimitrie si Evantia – 11 septembrie, Asia Mica, sec.I

Regina Ketevana – 13 septembrie, Georgia, sec.XVII

Sfantul Filotei, Facatorul de Minuni – 15 septembrie, Asia Mica, sec.X

Sfintii Eustatie si Teopista – 20 septembrie, Roma si Egipt, sec. I-II

Sfanta Doroteia – 24 septembrie, Rusia, sec.XVII

Sfintii Chiril si Maria – 26 septembrie, Rusia, sec.XIV

Sfantul Grigorie Luminatorul – 30 septembrie, Armenia, sec.III-IV

Octombrie

Sfanta Domnina – 4 octombrie, Siria, sec.IV

Sfantul Ammun Egipteanul – 4 octombrie, Egipt, sec.IV

Sfintii Edwin si Ethelburga – 4 octombrie, Anglia, sec.VII

Sfintii Andronic si Atanasia – 9 octombrie, Antiohia, sec. VI

Sfantul Ignatie din Mitilena – 14 octombrie, Grecia, sec.XVI

Sfintii Terentie si Neonila – 28 octombrie, Siria, sec.III

Sfantul Timotei de la Esfigmenu – 29 octombrie, Tracia, sec. XIX

Sfintii Cleopa si Maria – 30 octombrie, Palestina, sec.I

Noiembrie

Sfantul Ioan Imparatul – 4 noiembrie, Nicea, sec.XIII

Sfintii Galaction si Epistimia – 5 noiembrie, Edessa si Sinai, sec. III

Sfantul Valaam Keretki – 6 noiembrie, Rusia, sec.XVI

Sfintii Melasip si Cassina – 7 noiembrie, Asia Mica, sec.IV

Sfantul Stefan Deciani 11 noiembrie, Serbia, sec.XIV

Sfanta Stefanida

Sfantul Ioan Milostivul – 12 noiembrie, Cipru si Egipt, sec. VI-VII

Sfintii Filimon si Apfia – 22noiembrie, Colosse si Gaza, sec. I

Sfantul Iacov Persul – 27 noiembrie, Persia, sec.IV-V

Decembrie

Sfantul Spiridon – 12 decembrie, Cipru, sec.IV

Sfanta Teofana Imparateasa – 16 decembrie, Constantinopol, sec.IX

Sfantul Filogonie – 20 decembrie, Antiohia, sec. III-IV

Sfanta Melania Romana si Pinian – 31decembrie, Roma si Tara Sfanta, sec. IV-V

Ianuarie

Sfanta Iuliana Lazarevskaia – 2 ianuarie , alta sursa

Sfanta Xenia din Petersburg – 24 ianuarie, Rusia, sec.XVIII

Sfintii Xenofont si Maria – 26 ianuarie, Constantinopol si Ierusalim, sec.V

Februarie

Sfanta Gorgonia – 23 februarie, Iconia si Cappadocia, sec.IV

Martie

Sfantul Conon si Ana – 5 martie, Isauria, sec.I-II

Sfantul Aristobul – 16 martie, Cipru si Britania, sec.I

Sfintii Hrisant si Daria – 19martie, Alexandria, Atena, Roma

Aprilie

Mai

Sfintii Esper si Zoe – 2 mai, Pamfilia si Roma, sec.I-II

Sfintii Timotei si Mavra – 3 mai, Egipt, sec. III

Sfinţii Rictrude şi Adalbald – 12 Mai, Franţa şi Belgia, sec. VII

Sfinţii Serghie şi Irina – 13 Mai, Bizanţ, încep. Sec. IX

Sfintii Andronic si Iunia – 17 mai, Roma si Pannonia, sec.I

Sfinţii Emilia şi Vasilie cel Batrân – 8 Mai sau 30 Mai, Cappadocia, sec. IV

Iunie

Sfânta Clotilda şi Regele Clovis – 3 iunie, Franţa, sec. V-VI

Sfânta Sofia – 4 iunie, Tracia (nord-estul Greciei)

Sfântul Marcu Noul Mucenic – 5 iunie, Smirna şi Chios, sec. XVIII-XIX

Sfinţii Macrina cea Bătrână şi Vasilie – 30 mai, Pont (Asia Mică), începutul sec. IV

Sfânta Maria cea Nouă – Grecia, cca. sec. XIV

Sfântul Leonid – 5 Iunie, Egipt, sec. II

Sfinţii Nicandru şi Daria – 8 Iunie, Încep. Sec. III

Sfântul Marchian – 8 Iunie, Încep. Sec. III

Sfântul Gheorghe, Noul Mucenic din Attalia – 25 Iunie, Asia Mică, sec. XIX

Sfinţii Petru şi Fevronia – 25 Iunie, Rusia, sec. XIII

Sfinţii Lazăr şi Miliţa – 15 Iunie şi 19 Iulie, Serbia, sf. Sec. XIV

Iulie

Sfanta si Dreapta Marta, Maica Sfantului Simion – 4 iulie, Antiohia, sec.VI

Sfintii Mucenici Marin si Marta – 6 iulie, Persia si Roma, sec.III

Sfintii Dorotei si Eusebia – 7 iulie, Nicomidia, vestul Asiei Mici, sec. IV

Sfanta Golinduhia – 13 iulie, Babilon, Nisibis, Ierusalim, sec.VI

Sfintii Vladimir si Ana – 15 iulie, Rusia, sec. X-XI

Sfinţii Lazăr şi Miliţa – 15 Iunie şi 19 Iulie, Serbia, sf. Sec. XIV

Sfantul Atanasie din Chios - 24 iulie, Grecia, sec. XVII

Sfintii Aurelie si Natalia si Sfintii Felix si Liliosa - 27 iulie, Spania, sec. IX

August

Sfanta Teoclita Facatoarea de minuni – 3 august, sec. IX

Sfîntul Sfintit Miron, Episcopul Cretei, facatorul de minuni – 8 august, Creta, sec.IV

Sfanta Irina a Constantinopolului si Imparatul Kaloioan - Ungaria si Constantinopol , sec. XII

Sfintii Isaac si Rebeca – 21 august, Palestina, cca. 1900 î.H.

Sfintii Adrian si Natalia – 26 august, Nicomidia, sec.IV

duminică, 21 februarie 2010

Blandul Pastor



Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul blând,
Mergea cu turma la izvor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!

O oaie ce căzuse jos,
A ridicat-o El frumos,
Si-a pus-o in braţe la izvor,
Blândul pastor, blândul pastor !

El le-a iubit cu dor nespus,
Si viata pentru noi Si-a pus,
Si pentru mântuirea lor,
Blândul pastor, blândul pastor !

Dar mai târziu L-am întâlnit,
Cu spini era împodobit,
Intr-o mulţime de popor,
Blândul pastor , blândul pastor!

Când L-am văzut, L-am întrebat
Cine sunt cei ce Te-au scuipat ?
Atunci a suspinat uşor,
Blândul pastor , blândul pastor!

Si mi-a răspuns duios si lin,
Cei ce Mi-au pus cununi de spini,
Sunt oile ce Le-am fost lor,
Un blând pastor, un blând pastor !

Iar cei ce Mă lovesc turbat,
Sunt oile care pe braţ,
Le-am dus la câmp si la izvor,
Ca un pastor, ca un pastor !

Tăcu si ochii Lui senini,
De lacrimi limpezi erau plini,
Plângea de mila oilor,
Blândul pastor, blândul pastor !

Si-atunci oile au venit,
Pe cruce sus L-au răstignit,
Iar El plângea de mila lor,
Blândul pastor, blândul pastor !

Inima în Marele Post

Sfântul Nicolae Velimirovici - Inima în Marele Post

Cu prilejul intrarii în Postul Mare, editura Predania vă dăruieşte în format electronic cartea Sfântului Nicolae Velimirovici "Inima în Marele Post" - o lectură plină de folos duhovnicesc, scrisă în duhul aparte al Vlădicii Nicolae, ce îşi doreşte să-l îndrume şi însoţească pe tot creştinul de-a lungul Marelui Post, săptămână de săptămână, în această tainică călătorie a inimii către învierea lăuntrică şi împreună-petrecerea cu Hristos, "Paştile cele noi şi sfinte."

Amănunte aici: http://www.predania.ro/c022inima_in_marele_post.html

O puteţi descărca în format PDF de aici: http://www.predania.ro/download/carti/Sf_Nicolae_Velimirovici-Inima_in_Marele_Post.pdf (click dreapta şi Save Target As/Save Link As).

Postul - fals sau real?

Cand vezi ca oamenii sunt preocupati in a gasi cat mai multe retete de post, e semn ca omul nu mai vede din el decat trupul. Uitam ca suntem chemati sa postim nu numai de bucate, ci si de pacate. Exista mai multa preocupare pentru indelunga pregatire a mancarurilor, decat pentru stergerea din inima a cuvintelor si faptelor care ne-au tulburat.

Nu e nimic rau in a-i impartasi aproapelui o reteta de post, dupa cum nu este rau sa mananci. Insa, atunci cand la finalul postului ramai doar cu o reteta de post, denota ca avem un suflet mort in aceasta viata.

Postul nu are menirea de a face din noi bucatari, ci de a ne curati de patimi. Nu mi-a fost dat sa aud ca in cadrul unei predici sa se rosteasca o reteta de post. Sigur, nici nu-mi doresc, caci nu stau de vorba cu Dumnezeu ca sa fiu inspirat in a gasi cel mai potrivit mod de a aseza o leguma langa alta. Stau de vorba cu El, ca sa ajung la asemanarea cu El. Iar daca patima a fost definita ca un atasament "irational” fata de trup, postul are rolul de a elibera trupul de sclavia patimilor.

Sa retinem: trupul prospera doar in masura in care sufletul slabeste si sufletul prospera in masura in care trupul slabeste. Postul restaureaza aici si acum starea in care se afla Adam inainte de caderea in pacat: era vegetarian si nu era rob nevoilor trupului.

A nu manca mult, dar a ravni mancaruri rafinate, e semn ca firea omului e imbolnavita. In acest caz, Avva Dorotei marturiseste: "Cand un asemenea gurmand mananca ceva ce-i place, e pana intr-atat de stapanit de placerea sa, incat o tine mult timp in gura, o plimba incoace si incolo si n-o inghite decat cu greu, din pricina placerii pe care o incearca."

Dar nu doar prin restrangerea cantitativa a hranei si prin abtinerea de la anumite categorii de alimente se obtine tamaduirea firii omenesti. Caci nu este nici un castig sa stim ca unii au postit saptamani intregi, dar au refuzat sa-si imbratiseze si sa le vorbeasca semenilor cu care s-au certat.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca nu trebuie sa savarsim postul cu mainile goale: "Cand cineva iti va zice: "Eu am tinut tot postul”, raspunde-i: "Eu aveam un dusman si m-am impacat cu el, obisnuiam sa barfesc si m-am oprit.”

Sfantul SAVA

sâmbătă, 20 februarie 2010

Pe Tine Te laudam

Cum ma vad eu pe mine insumi????

Cea dintâi săptămână
„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” /Pilde 23:26/
1. Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci
şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate.
Precum păstorul se gândeşte la oaia cea rătăcită mai
mult decât la întreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău
se gândeşte la tine, care te pierzi în păcat, mai mult
decât la toţi îngerii din ceruri.
2. A cugeta la Dumnezeu nu înseamnă a cerceta
fiinţa lui Dumnezeu, ci înseamnă a cerceta şi a afla
ce aşteaptă Dumnezeu de la om.
3. Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La
fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate
lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute
şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine
după inimă. Prin coaja cea trupească, El priveşte în
miezul tău
bsusyka sica (2/20/2010 12:52:17 PM): în inima ta, şi caută la inima ta. Fiul meu,
dă-i inima ta!
4. În inimă, Ziditorul a pus temelia vieţii. În inimă
viaţa se zămisleşte, purcede, creşte şi se îndreaptă
spre mormânt şi dincolo de mormânt. Oare cât
preţuieşte omul despre care toţi spun: e deştept,
dar nu are inimă? Dumnezeu nu va cere de la el
deşteptăciune, ci inimă. Căci s’a zis: „ce este nebun
al lui Dumnezeu, mai înţelept decât oamenii este.”
/I Cor. 1:25/
bsusyka sica (2/20/2010 12:54:21 PM): 5. Sau cât preţuieşte omul despre care se spune: e
bogat, dar nu are inimă? Oare îşi va duce bogăţia
în cealaltă lume şi o va dărui Celui a cărui vistieriesânt pământul şi cerul, şi soarele şi stelele şi toate
împărăţiile ştiute şi neştiute?