Cel ce insala
Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:
- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?
- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.
Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!"
Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca
n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.
Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:
- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.
Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.
In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.
"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi."
Pentru când
RăspundețiȘtergerePovestea e scurtă şi poate fi a orişicui, numai că protagonistul are un nume. Îl chema Petre, a ales să plece de mult, de foarte de mult, în capitală şi să-şi construiască acolo viaţa proprie. Au trecut ani, s-a căsătorit, nu a avut copii, a ajuns la pensie şi a fost fericit, până-n ziua în care ea l-a părăsit. A plecat, fără să-şi ia la revedere, pentru că aşa trebuia şi pentru că nimeni nu ştie exact când vine momentul şi el şi-a continuat viaţa, încercând să nu spună nimănui ce-l doare, încercând ca din pensia lui să-şi pună şi ceva de o parte, pentru zile grele... A mai trecut o vreme şi-a strâns ceva, până într-o seară, când a plecat şi el după ea. N-avea copii, dar avea un frate, ce a fost anunţat imediat... Au mai trecut doi ani, fratele s-a gândit să vândă garsoniera rămasă acum goală, numai că diferenţa dintre ei s-a văzut din nou, din comoditate a plătit pe altcineva să strângă ce mai rămăsese, prin casa fratelui. Pentru câţiva bănuţi a acceptat, nu era multă muncă şi nici nu era mizerie, a strâns mai întâi covoarele, au urmat apoi lenjeriile şi hainele, ca la un moment dat să vină şi rândul cărţilor. Astea i-au plăcut cel mai mult, le-a luat pe fiecare în parte, le-a scuturat de praf şi le-a pus cu grijă într-o cutie de carton. Femeie cu frică de Dumnezeu, nu s-a gândit nici măcar o secundă, că ar putea să-şi însuşească banii găsiţi ascunşi într-o carte. Poate că o ajutau cei 600 de dolari, dar n-au tentat-o, nici măcar cele câteva milioane, deşi nu şi-a dat seama că nu mai au valoare şi i-a înmănat proprietarului actual, care nici el nu şi-a dat seama pe moment, abia câteva zile mai târziu a realizat că leii aceia, nu-i servesc, decât ca lecţie.
Pentru că da, leii aceia sunt cei din poză şi dacă n-ai văzut de prima dată, mai aruncă o privire, ai să observi, că sunt milioane, dar sunt lei vechi. Aşadar, vă întreb pe voi: merită să strângi, să spui "lasă că am timp", "lasă că haina asta am s-o port doar la o anumită ocazie", "lasă că mâine am să-mi cer iertare de la N", "lasă că mâine ajung şi la K", lasă, lasă... , dar cât, pentru când şi până când, ştie cineva?
Aberat si debitat de Fetita Junglei13