- Da, domnule general, a răspuns ostaşul cu o voce tremurândă.
- Ostaş, care este numele tău? a întrebat Alexandru cel Mare.
- Alexandru, domnule general.
Alexandru cel Mare a repetat întrebarea:
- Care este numele tău?
- Numele meu este Alexandru, domnule general, a repetat ostaşul.
Marele general a întrebat pentru a treia oară, cu o voce mai puternică:
- Care este numele tău?
Şi din nou, a treia oară, ostaşul a răspuns cu şi mai multă frică:
- Numele meu este Alexandru, domnule general.
Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tânărul ostaş, l-a privit drept în ochi şi i-a spus:
- Ostaş, schimbă-ţi numele sau dacă nu, schimbă-ţi caracterul.
De câte ori nu vine şi la noi Împăratul nostru, Împăratul cerului şi al pământului, Iisus Hristos, şi ne găseşte dormind. Uneori ne trezim, alteori nu. Iar dacă totuşi nu vrem să ne trezim, din mila sa cea mare, ne trezeşte El în vreun fel sau altul, şoptindu-ne cu dragoste: “Ostaş, schimbă-ţi caracterul sau…”. Dar nu vrea să ne schimbăm numele (de creştin), ci nu numai caracterul, cu toate că îi purtăm numele cu nevrednicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu