Mergând odată în pelerinaj pe la mânăstirile din Moldova, am trecut, cum era şi firesc, şi pe la Părintele Cleopa. Acolo, Părintele le vorbea pelerinilor, în stilul binecunoscut, despre idolul Noroc, zicând: Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe dracul Noroc: "pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi ştiţi cine a fost Noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Şi voi, creştinilor, scrieţi noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare rătăcire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ? …şi multe altele despre acest idol, îndemnând creştinii să nu mai pronunţe acest cuvânt.
După ce Părintele s-a retras la chilie, o creştină, impresionată de învăţătura Părintelui, zice: Ce noroc am avut că am ajuns aici, căci noi nu ştiam lucrurile astea…!
Când venim la sfânta biserică, trebuie ca „toată grija cea lumească, să o lepădăm”, aşa cum cântăm la Heruvic. Să o lepădăm, ca să ne folosim de darurile Sfintei Liturghii. Dar nu toţi creştini fac aşa. De aceea intră în biserică având telefoane mobile deschise. În caz că sună cineva, să fie pe fază. Poate e o problemă importantă, zic ei. Să fie mai importantă decât sufletul? În nici un caz.
Mai sunt şi alţii care, fiind mai grăbiţi, când intră în biserică, uită să-l închidă. Mi s-a întâmplat şi mie.
Problema este că atunci când sună un telefon mobil în timpul slujbei, se produce rumoare, se distrage atenţia. Pe unii, e adevărat, îi mai trezeşte din călătoria lor cu gândul, care umblă peste mări şi ţări…, dar pe creştinii evlavioşi îi deranjează. Şi deranjează nu numai melodia personalizată, ritmată sau extrasă din ultimul album de manele achiziţionat de la tarabe, ci şi faptul că mulţi dintre creştini întorc capul să vadă şi să audă de unde vine zgomotul. Ba unii îl şi apostrofează pe fratele lor neglijent. Desigur, cei care n-au greşit niciodată.
Noroc
RăspundețiȘtergereMergând odată în pelerinaj pe la mânăstirile din Moldova, am trecut, cum era şi firesc, şi pe la Părintele Cleopa. Acolo, Părintele le vorbea pelerinilor, în stilul binecunoscut, despre idolul Noroc, zicând: Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe dracul Noroc: "pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi ştiţi cine a fost Noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Şi voi, creştinilor, scrieţi noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare rătăcire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ? …şi multe altele despre acest idol, îndemnând creştinii să nu mai pronunţe acest cuvânt.
După ce Părintele s-a retras la chilie, o creştină, impresionată de învăţătura Părintelui, zice: Ce noroc am avut că am ajuns aici, căci noi nu ştiam lucrurile astea…!
Telefonul mobil
RăspundețiȘtergereCând venim la sfânta biserică, trebuie ca „toată grija cea lumească, să o lepădăm”, aşa cum cântăm la Heruvic. Să o lepădăm, ca să ne folosim de darurile Sfintei Liturghii. Dar nu toţi creştini fac aşa. De aceea intră în biserică având telefoane mobile deschise. În caz că sună cineva, să fie pe fază. Poate e o problemă importantă, zic ei. Să fie mai importantă decât sufletul? În nici un caz.
Mai sunt şi alţii care, fiind mai grăbiţi, când intră în biserică, uită să-l închidă. Mi s-a întâmplat şi mie.
Problema este că atunci când sună un telefon mobil în timpul slujbei, se produce rumoare, se distrage atenţia. Pe unii, e adevărat, îi mai trezeşte din călătoria lor cu gândul, care umblă peste mări şi ţări…, dar pe creştinii evlavioşi îi deranjează. Şi deranjează nu numai melodia personalizată, ritmată sau extrasă din ultimul album de manele achiziţionat de la tarabe, ci şi faptul că mulţi dintre creştini întorc capul să vadă şi să audă de unde vine zgomotul. Ba unii îl şi apostrofează pe fratele lor neglijent. Desigur, cei care n-au greşit niciodată.
Să mă iertaţi! N-a fost decât un „bip”.